Prezentare Demers Artistic

“Arta este un bun general”, acestă afirmație ce se află în manifestul din 1897 al
grupării vieneze “Secession”, a deschis cutia Pandorei în arta secolului XX, căci termenul “artă pentru artă” devenise total lipsit de conținut și de sens pentru lumea artistică a sfârșitului de veac, iar limita estetică dintre artă și nonartă fiind fragilă și nesigură.
Termenul artă incumbă, talent, imaginație, geniu și o mulțime de posibilități concrete, căci artistul, poate devenii creator de forme, al căror spațiu de acțiune e realitatea înconjurătoare, iar lumea realității triumfă astfel asupra lumii imaginare a artei.
“Tocmai nevoile după o acțiune picturală instictivă, sunt acelea care scriu primul capitol al istoriei noului secol” susține Werner Hofmann în “Fundamentele artei moderne”. Deci arta se cere să devină accesibilă, inteligibilă, “de masă” și nu mai este un panaceu al unui grup restrâns de inițiați.
Se începe un întreg proces de obiectualizare a artei, care are deja loc în a doua dimensiune, în momentul în care Wassily Kandinsky afirmă că: “linia este un lucru, care are un rol practic, tot așa de necesar ca un scaun, o fântână, un cuțit, o carte….”, debutează deci procesul transformării formei în lucru și inevitabil i se recunoaște și lucrului valoarea formală.

Prezentare Demers Artistic

„Art is a public good”, this statement that is found in a manifesto from 1897 of the Viennese group named „Secession”, has opened a Pandora’s box 20th century art, since the statement „art for art” became completely devoid of content and meaning for the art world at the end of the century, and aesthetic limit between art and no-art became fragile and uncertain.
The word art is comprised of talent, imagination, genius and lots of concrete possibilities, because the artist can become a creator of forms, whose activity space is the surrounding reality, thus the world of reality triumphs the imaginary world of art.
„Precisely needs for an instinctive painting action are those who write the first chapter of the history of the new century” says Werner Hofmann in the „Fundamentals of modern art.” So art is required to become accessible, intelligible, “for the masses” and is no longer a panacea of a small group of insiders.
A entire process of objectification of art is started, which has already taken place in the second dimension, when Wassily Kandinsky asserts that “the line is something that has a practical role, just as a chair, a fountain, a knife, a book….”, thus begins the transformation of form into object, and unavoidably the formal value of the object is recognized.