Prezentare Demers Artistic

În măsura în care artiștii pot fi definiți în funcție de sensibilitatea lor particulară față de unul din “regnuri”, Lupșe este, fărăîndoială, un pictor al lumii vegetale.În lucrările lui, indiferent de momentul realizării și de natura tematicii, o prezență invariabilă este obsesia texturii și a infinitelor ei nuanțe.
Spirit disociativ, cu o imensă capacitate analitică, el urmărește în adâncime toate sonoritățile substanței pe care o invocă direct sau numai prin reprezentare. Și, fie că este vorba de ciclul ”ambalajelor” sau de “construcțiile antropomorfe”, de arhitecturi cromatice, ori de compozițiile modulate serialist, pictorul își susține discursul sprijininduse pe aceleași repere ale universului botanic. Iar dacă Vegetalul nu este o prezență
propriu-zisă, cum ar fi panoul de lemn sau mărturia directă a pânzei, atunci el este sugerat prin substitutul imaginii. Reprezentarea țesăturii și a frânghiei, firele de iarba și snopul de paie sau culoare însăși, care germinează și urcă asemenea unui mănunchi de tulpini, sunt forme subtile de meditație plastică, dar și elemente de sprijin în definirea propriu-zisă a existenței.
În planul imediat al imaginii, această fascinație fitologică îi înlesnește autorului accesul la detaliul infinitesimal și la realitatea ultimă a formei, după cum, într-un plan mai general, ea este o adevărată demonstrație asupra procesului de constituire a întregului. Pentru că, spre deosebire de strategiile atât de obișnuite ale compoziției plastice, în care tușa capăta importanță prin asociație, tușa lui Marcel Lupșe se autoidentifică prin propria existență. Înainte de a fi element subordonat, ea este purtătoarea unui mesaj și în același timp semn deja investit cu o încărcătură preexistentă. Și această oscilație între autonomia părții și aspirația spre întreg nu este nici întâmplătoare și nici gratuită.
Marcel Lupșe și-a găsit, în acest interval, spațiul optim pentru valorificarea disponibilităților sale.
Artist cu o egală vocație pentru construcția monumentală și pentru atenta observație pe spații mici, el a identificat în lumea vegetală un mediu cu mari latențe, in ambele sensuri. Aici el se poate manifesta și ca cercetător care privește atent prin lentila microscopului, dar, și ca arhitect ce jubileazăîn vecinătatea marilor edificii.
Pavel Șușara

Prezentare Demers Artistic

If we judge the artist considering their criteria of sensitiveness for one of the existing “regnum’s”, Lupse is without a doubt, a painter of the vegetal world. In his artworks one can observe, apart from the reason they where created or their thematically approach, an ever persisting obsession which is one of texture and of its infinite variants.
A dissociating but extremely analytical mind, he studies the depths of all sonorities of the “material” which is directly used or only displayed. The painter supports his discourse by means of the same elements specific to the vegetal world, whenever it comes to referring either to the cycle of “packages” or of “anthropomorphic models”, “chromatic structures”, or ”serially created compositions”.
And if the vegetal element is not used directly as in the case of the wooden board or direct display on the canvas, the substitute image will make hints at it. The symbols the creator invests with the texture, the rope, the glass blades, the haystack or the color itself which germinates and grows as a bunch of stems are but subtle forms of art used and also supporting elements to meditate on life.
Through image, the phytology fascination, facilitates the creator’s access to the tiniest detail and to the deepest form of reality. On a larger plan, it is an outstanding proof of the developing process of the whole. Because unlike in the common strategies used to create an composition, among the “touch” is important through association, we’ll notice that Lupse’s “touch” gets its own reality by self identification. This “touch”, before being secondary element, is the career of a message and the sign of a pre-existing meaning as well. Yet the oscillationmovement between the autonomy of the part and the aspiration is neither casual nor futile. Marcel Lupse has thus found the optimum space to value his skills.
An artist equally displaying a talent for monumental construction and an alert observing eye on limited spaces, he has discovered in the vegetal world a background with huge latencies in both directions. Here is the world in which he can show his potential as a researcher who watches it through the microscope and as an architect who jubilates around the big edifices neighborhood.
Pavel Susara