Expoziția Q (curios, criptic, cataleptic) a artiștilor Mira Marincaș și Havadi-Nagy-David István

VaultOne Gallery & Korunk în parteneriat cu revista Nophto organizează expoziția intitulată Q (curios, criptic, cataleptic) cu lucrări ale artiștilor Mira Marincaș și Havadi-Nagy-David István, curator Teff Hășmășan.

Vernisajul expoziției va avea loc în data de 13.05.2025 la ora 19:00 în Cluj-Napoca, str. G-ral Eremia Grigorescu, nr. 52. Cuvânt de deschidere: doamna Hermina Csata, președintele Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 13.05.2025 – 02.06.2025 în zilele de joi, vineri și sâmbătă între orele 18:00 și 20:00

Q = curios, criptic, cataleptic

Așa, precum, în romanul 1Q84 al scriitorului japonez de notorietate mondială,Haruki Murakami, se interconexează, se interdetermină și interacționează două lumi diametral opuse, fără ca vreuna să-și piardă identitatea, structura și propria-i fizionomie ireductibilă, tot așa, cele două perechi de universuri paralele ale celor doi artiști fotografi – Mira Marincaș și Havadi-Nagy-David István– intercomunică stilistic într-un ambient estetic conceptualist și experimentalist. Ambii artiști provin din aceeași școală stilistică post-modernistă, neo-expresionistă și conceptualistă clujeană, deschisă spre experiment, limbaj plastic needulcorat și invenție tehnică.

Ce vrea să însemne anul Q din titlu? Nimic altceva, decât numirea unui univers plastic, paralel cu unul real, calendaristic, cu tot noianul său de ipostaze, evenimente, psihologii și ideologii, plus ambientul arhitectural al regimului comunist, supus ruginirii, ruinei și distrugerii, ca un simbol obiectual al propriei sale anatemizări.

În acest univers paralel, plastic, transfigurat, așa cum afirmă Havadi-Nagy-David István: „fotografiile refuză claritatea documentară tradițională. Ele adoptă, în schimb, limbajul vizual al fotografiei postmoderne, precum neclaritatea, abstractizarea, scurgerile de lumină, distorsiunile, ca instrumente de articulare a instabilității trăirii într-un spațiu în care scopul ideologic s-a destrămat, dar reziduurile fizice persistă.”

Cei doi artiști prelucrează conceptual vestigiile epocii comuniste fără o fărâmă de nostalgie, virulent critic, sentențios, așa cum se revelă în 2025 clădirile din beton armat.

Mira Marincaș în seria intitulată „Linii de beton” specifică că aceasta „este o colecție de fotografii postmoderne, simple și coerente în compoziție, care au la bază povești ale structurilor de ciment care amintesc de epoca comunistă. Granița dintre noțiunea de a fi și dorința de libertate oferă o nouă perspectivă asupra noțiunii de orizontalitate ca o linie care interconectează în timp ce separă materia de percepție.”

Ce vedem aici?

O anti-estetică, săturată de ambientul edulcurat al designului actual.

Clădiri industriale ale epocii comuniste în paragină, dezolante, năpădite de rugină, autoportrete-obiectuale ale unei epoci așișderea cu ele. Semne de exclamație într-un prezent bântuit de întrebări și temeri.

Non-spații căutându-și un loc sub Soare în fotografii-obiect.

Betoane în ton cu toane.

50 de nuanțe ale cenușiului navetând dezorientat, rătăcit între alb și negru.

O distopie, nu ca și proiect al unui viitor iminent, ci ca ceva mai actual decât prezentul continuu al limbii engleze.

Două suite de tentative în a reprezenta imagistic nereprezentabilul.

O nostalgie după un bunic, în care imaginea alunecă duios și lin, ca în cătănie, pe schiuri, bunicul vânător-de-munte. Mira Marincaș e și ea un vânător, dar nu de munte, nici cu arma, nici pe schiuri, ci cu un aparat optic încifrat în fantezia, imaginația și viziunea ei de artist post-postmodernist.

Havadi-Nagy-David István întreprinde o devoalare a identității ascunse, un mimesis care caută portretul de sub mască. Ce e mai real? Masca sau fața din-dărătul ei? Cine poate știi? – pare a răspunde artistul.

Cei doi artiști par a se întreba: în ce lume trăim, unde-i granița dintre real și virtual, unde e eul și unde e AI? O lume dez-grănițată, în care nu știi unde e demarcația dintre sine și virtual-artificial. Pentru asta se apleacă cei doi artiști spre fotografii-obiect, scurgeri de lumină, învolburări imagistice, neclarități, ne-identități, non-spații.

Nu mă miră de loc, că atât la Mira cât și la István intuiesc o angoasă existențială, pe care încearcă să o transpună indirect, imagistic, în fotografii-obiect.

Teff Hășmășan

Despre artiști

Mira Marincaș este o artistă vizuală din România, poetă și profesoară, pasionată de tehnicile fotografiei analogice. Wabi-sabi este una dintre căile prin care vede lumea în imagini, fiind într-un constant dialog între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi. Prima imagine care i-a rămas întipărită în minte din copilărie: un dulap vechi cu o cutie plină de fotografii. Imaginile păreau ireale: cine erau acești oameni care nu făceau parte din viața mea de zi cu zi? Am crezut că sunt cadre dintr-un film, totul era un mister, povești de viață ce așteptau să fie descoperite. Aceste imagini au devenit o sursă de inspirație în anii ce au urmat. Interviuri, dar mai ales montaje foto personale. Grupări, formațiuni, transfer de emulsie fotografică, Formarea concretă a postindustrialismului și postumanității. Non-spațiile reprezintă un punct central al fluxului ei creativ. Arta video și filmul experimental sunt abordări intermediale la ceea ce construiește o fotografie.

Havadi-Nagy-David Istváneste un artist vizual din România, profesor, pasionat de tehnicile fotografice istorice și experimentale. Straniul este atitudinea estetică care îi caracterizează opera, poziționându-l la punctul de inflexiune dintre Hipernormalizare și Metacriză. Spațiul, orașul, obiectele, oamenii devin reprezintă pe care o transpune în trăiri și emoții. Lucrările lui se disociază de realitate, de natura documentară a fotografiei, și abordează limbajul fotografiei postmoderne, neclaritatea, scurgerile de lumină, distorsiunile și abstractizarea.

Persoană de contact:

Vault One Gallery

Bába István

0752-774.801

contact@vaultone.gallery