Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | 01/03/2024

Scroll to top

Top

Radu Tănăsescu 16.06.1947 – 23.03.2023 - UAP

Radu Tănăsescu 16.06.1947 – 23.03.2023
Doctor

Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Arte Decorative Bucureşti, anunță cu profund regret plecarea spre veșnicie a ceramistului Radu Tănăsescu.

Radu Tănăsescu, 16.06.1947 – 23.03.23
Ceramistul Radu Tănăsescu, co-fondator, împreună cu Costel Badea, al post-modernismului în arta ceramică din România în anii 70, este unul dintre numeroșii artiști români care au ales calea exilului în Occident pentru a-și păstra libertatea de expresie în perioada tot mai tulbure a totalitarismului comunist din țara sa natală.
Născut la Cluj pe 16 iunie 1947, într-o veche familie de intelectuali și artizani transilvăneni, studiază ceramica și artele decorative mai întâi la Cluj, apoi la București, unde obține diploma de merit a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, în 1972.
Lucrează în atelierul său din București (foto credit Decebal Scriba) și participă la numeroase expoziții în tară și străinătate, iar în 1975, la doar 28 de ani, primește Premiul Național al Artelor Decorative, care îi încununează opera.
Participă la ceea ce este cunoscut în lumea ceramiștilor din România ca „fenomenul Medgidia”, din anii 70 – creând o frumoasă fântâna (imagine foto), care poate fi admirată și acum în orașul Dobrogean.
În 1979, părăsește definitiv România, odată cu înăsprirea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, și se stabiliște în Germania, cu un atelier la Köln.
La începutul anilor 90, merge în Franța profundă, la Centrul de Arte Contemporane La Forge, aproape de satul occitan Rivel, unde lucrează alături de un grup de artiști români expatriați, printre care pictorul și graficianul Șerban Gabrea și sculptorii Bata Marianov, Nicolae Fleissig și Ariel Moscovici.
Descoperă, în apropiere de Rivel, ruinele unei vechi mori de apă, Le Moulin de l’Evêque, unde se stabilește și își construiește atelierul.
Își dedică apoi tot timpul și energia reconstruirii vechii mori, care datează dinainte de Revoluția franceză.
După o lungă tăcere, revine încet, încet, la olărit, cu o ultimă ardere în octombrie 2022, pentru a participa la o expoziție de grup, intituată Momentum (Elan Vital), în satul morii, Rivel.
Ceramica sa târzie este influențată de arta japoneză, unde se îmbină naturalul cu hazardul și jocul cu focul și materia (foto vas tehnical Raku si oala rotundă cu pete).
După o lungă și curajoasă luptă cu o boală necruțătoare, se stinge din viață pe 23 martie 2023, în moara sa iubită din Franța profundă.
Fie ca memoria și pomenirea acestui om bun și liber, smerit olar al bunului Dumnezeu, să fie veșnice !