Prezentare Demers Artistic

Constantin Noica consideră că spre deosebire de alte popoare, noi românii viețuim în divinitate. Sugestiv ar fi şi următorul citat: E ceva grosolan în a spune categoric că viața nu are sens… Dar e poate la fel de supărător pentru spirit a susține sensurile ultime şi a privi totul de la Ființa absolută în jos. A spune: „este!”. Discreția lui „a fi întru” este
mai potrivită spiritului. Buna aşezare a lui „întru” (a pietății, a sacralității, a iubirii, a căutării şi a deschiderii) instituie şi urcă.
Astfel individul intră sub atracția unui sens de viață, a unui adevăr. Anxietatea, singurătatea individului în societatea contemporană, însoțite de deschiderea spre organul generalului printr-o expresie proprie nouă „are ceva sfânt”, duc la aspirația către ceva mai înalt decât realitățile imediate ale omului
Drumul de urmat este vizibil. „A fi întru țintă” generează pentru individ sensul de viață, şansa salvării, calea spre libertate, spre devenire întru ceva, prin depăşirea devenirii întru devenire, spre ceea ce este cu adevărat greu, devenirea întru ființă. Aceasta din urmă introduce în afara timpului însuşi, care este cel al devenirii întru devenire, timpul şi spațiul nou al creației. (Andreea Rus)

Prezentare Demers Artistic

Constantin Noica considers that unlike other people, we Romanians live within the divine. Suggestive in this way is the following quote: There is something rude in the absolute affirmation that life is meaningless… But perhaps it is just as upsetting for the spirit
to sustain the ultimate meaning and see everything from the Absolute being downward. The position of „in-to”(of piety, sacrality,love, search and opening ) that sets up and elevates. Returning to the meaning of „ to be in-to something”, it becomes a chance to salvation and escape from the contemporary maladies of the spirit.
The sense of exile and loss, the loneliness of the individual in contemporary society ,
accompanied by an attraction towards the general which in an expression characteristic to us „has a sense of sanctity”, lead to an aspiration to somehting higher than immediate realities. Salvation from such overwhelming states can be found in that meaningful „in-to something” which for us Romanians would mean the orientation „in-to” the divine , considering that this is characteristic to us in our past religiuosness, when according to our folklore, the divine was part of all experiences and vicissitudes of man. (AndreeaRus)