*RIP SORIN DUMITRESCU 1946-2024* S-a născut în Bucureşti la 18 martie 1946. În perioada 1959-1963 a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ din Bucureşti. Între anii 1964-1970 a fost student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, secţia Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba.

În anul 1992 înfiinţează Fundaţia Anastasia, coordonând departamentele editorial (peste 400 de titluri publicate până în 2002); video (peste 250 de documente video); imagine (peste 60 de expoziţii tematice, de grup sau personale, organizate la Galeria Catacomba, centru-pilot de artă contemporană al Muzeului Național de Artă al României). În anul 2004, Fundaţia Anastasia devine organizație de interes public prin hotărâre de guvern. În 2005 devine doctor în arte vizuale la Universitatea de Arte din Bucureşti și profesor titular al universității. „Sorin Dumitrescu, părintele meu sufletesc și mentorul tinereților mele s-a adăugat acum neamului său din ceruri.

Om adevărat, bărbat de nobilă viță intelectuală, creștin fără rest, conștiință a vremurilor sale – Sorin Dumitrescu a fost așezat de Dumnezeu, pentru o vreme, la timona afirmării și conștiinței laicatului ortodox român, după 1989.

Ca artist a fost inegalabil, începând cu expoziția de la Dalles din 1980 – Hipersemne – apoi cu minunata ilustrație a volumelor lui Nichita Stănescu (Epică Magna); iar ca iconar a ”reinventat” maniera bizantină de cercetare coloristică și harică a icoanelor. Curator de primă mână, a pus în simeză expoziții memorabile la galeria Catacomba – un adevărat program-manifest al generației (sale) de artiști îmbisericiți.

Editorului Sorin Dumitrescu îi datorăm cele mai importante cărți și autori lansați pe circuitul public, după 1989, la editura Anastasia: Lossky, Evdokimov, Florensky, Bulgakov, Volkoff, Urs von Balthasar, de Maistre, Claudel, Ricœur, Stăniloae, Cleopa, Țuțea etc. La fel, manifestări la intersecția dintre cult și cultură (Serile Darvari), una dintre temele recurente ale lucrării sale de o viață. Conferințe și cărți proprii, cercetarea programului iconografie din Nordul Moldovei, membru al Academiei Române – ce mai poate face în plus un om care să merite toată prețuirea noastră?

Eu unul îl voi regreta toată viața laolaltă cu Doina – perechea referențială a Bucureștiului anilor 80-90 prin frumusețe, talent, credință și generozitate.

O poză care îi cuprinde într-o ramă a prieteniei (de-acum cerească), pe cei trei: Nichita, Sorin și Doina. Ei doi se află în dreapta imaginii, Nichita în stânga.

Frumoși, tineri, talentați și liberi de zgura momentului.

PS Nu mă pot desprinde totuși de gândul că Dumnezeu l-a chemat la el pe 22 decembrie, ziua în care am dobândit libertatea, ziua în care este prăznuită Sf. Mc. Anastasia, cea a cărui nume înseamnă ”înviere”. Tot timpul Sorin a pus în legătură izbăvirea de ”satanologia comunistă” cu această muceniță a Învierii, iar prin numele editurii chiar pe ea a evocat-o.

Preluare de la Marina Nicolaev