Marius Crăiţă-Mândră – Galeriile Karo
„Our feelings in new times”
„Trăirile noastre în timpuri noi”
7 mai-18 mai 2021
vernisaj vineri, 7 mai ora 13
Curator Constantin Ţînteanu

Este mai degraba neobisnuit ca un artist sa propuna intr-o expozitie personala doar cateva lucrari, insotite de studii preparatorii, pe care multi ar prefera sa nu le arate. Chiar daca sunt strans legate de o anumita stare sufleteasca si realizate intr-o scurta perioada de timp, in cazul de fata ultimele trei luni, unii ar putea spune ca este prea putin. Acest aspect este neimportant deoarece Marius Crăiţă-Mândră nu doreste sa faca o analiza a etapelor pe care le-a parcurs pana acum, nici sa impresioneze intr-un fel sau altul privitorul. El doar sarbatoreste un proiect dus la bun sfarsit, subliniind cu aceasta ocazie importanta comanditarului pentru bunul mers al lucrurilor. Artistul nu poate trai pe cont propriu, are nevoie de sprijin ca sa-si continuie activitatea si de intelegere pentru a se exprima neingradit. Marius Crăiţă-Mândră ne explica de ce a fost asa si nu altfel: „Nu am crezut vreodată să trăiesc vremuri interesante, așa cum ne obligă aceste timpuri, să ne aducem aminte de Confucius cu spusele lui: “îţi doresc să nu ajungi să trăieşti vremuri interesante!,,
În aceasta perioadă, civilizația noastră planetară s-a confruntat cu o problemă majoră, pandemia care ne-a schimbat substanțial traiul de zi cu zi. Cu siguranță, viața, cum era înainte de pandemie, nu o să mai fie la fel. Schimbarea s-a produs. Chiar dacă am vrea să ne întoarcem la perioada anterioară declanșării virusului, noi ne-am modificat. Aparent nu știm ce anume, dar cu siguranță distanțarea socială, singurătatea, timpul mărit petrecut în sânul familiei, au lăsat ceva amprente în felul nostru de-a gândi. Acum cântărim, cu adevărat, momentele importante din viața noastră. O nouă viziune despre viață a transformat, a corectat, fuga noastră de noi, de propriul Ego.
Chiar dacă noul cotidian începe să se implementeze ușor-ușor, indubitabil reflexele trecutului ies la suprafață cu activități aparent banale, cum ar fi: lecturarea unei biblii, strângerea în brațe a copilului, uneori, chiar schimonosirea în fața oglinzii cu mișcări teatrale, expresioniste, (de parcă ți-ai juca rolul vieții tale, într-un ultim act al carierei) și nu în ultimul rând, speranța, îngăduința, rugăciunea către Dumnezeu.
Toate aceste ,,stări,, au fost transpuse în ultimele mele lucrări, etapă ce mi-a influențat cu siguranță, tema.”