În data de 12 iunie 2026, la ora 17, va avea loc la Codrin’s Gallery vernisajul expozitiei TURN AROUND. Expune artista Irinel Daniela Iacob, curatorul expozitiei este Codrin Mircea, membru UAPR.

TURN AROUND Artista Irinel Daniela Iacob, Curator Codrin Mircea Codrin’s Gallery, Calea Victoriei 101

În practica sa artistică, Irinel Daniela Iacob dezvoltă un limbaj vizual construit în jurul povestii emoționale a imaginii și al memoriei ca spațiu fragmentar, imposibil de fixat definitiv. Lucrările sale par să existe într-o zonă intermediară între ceva semiconcret, sugerat și disoluția acestuia, între apariție și dispariție, acolo unde pictura încetează să mai fie reprezentare și devine urmă psihologică, sediment afectiv și tensiune latentă, o explozie puternica cromatica si gestuala. Discursul său vizual se înscrie într-o sensibilitate postfigurativă contemporană, apropiată de direcțiile neo-expresioniste și de practicile în care corpul, chipul sau prezența umană sunt tratate nu ca forme stabile, ci ca structuri vulnerabile, reinterpretate într-un continuu proces de eliberare emoțională. În anumite lucrări se poate observa o proximitate cu intensitatea cromatică și încărcătura psihologică din practica Marlene Dumas, în timp ce alte compoziții trimit către fragilitatea figurii și tensiunea spontana specifice lui Jenny Saville sau către dimensiunea confesivă și viscerală prezentă la Tracey Emin. Totodată, anumite acumulări de materie și raportări instinctuale la suprafață amintesc de expresivitatea brută asociată lui Anselm Kiefer, însă filtrată printr-o sensibilitate mai intimă , si rafinata , dar mai ales introspectivă. Ceea ce diferențiază însă demersul realizat de Irinel Daniela Iacob este refuzul unei imagini complet închise semantic. Pictura sa nu oferă răspunsuri și nici narațiuni lineare; ea funcționează mai degrabă ca un câmp de proiecție psihologică, unde memoria, feminitatea, vulnerabilitatea și tensiunea identitară coexistă într-o formă eliberatoare , curajoasa. Suprafețele picturale păstrează urmele gestului, ale ștergerii și ale reconstrucției, ca și cum imaginea ar traversa permanent un proces de apariție incompletă. Cromatica joacă un rol esențial în această construcție conceptuală. Culorile nu sunt utilizate decorativ, ci afectiv — ca instrumente de presiune emoțională și atmosferă mentală. În acest sens, lucrările sale se apropie de direcțiile actuale ale picturii contemporane europene care explorează corporalitatea emoțională și memoria prin fragmentare, si densitate materială vizuală. Practica artistică a lui Irinel Daniela poate fi citită astfel ca o formă de arheologie afectivă, în care imaginea devine un teritoriu reinventat al introspecției. Între prezență și absență, între control și vulnerabilitate, artista construiește lucrări care rezistă consumului vizual imediat și solicită o experiență lentă, aproape meditativă, a privirii.