Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | august 20, 2019

Scroll to top

Top

UȘI ÎNCHISE, PLICURI DESCHISE. IOSIF KIRÁLY – LUCRĂRI TIMPURII, 1975 – 2000 @ MNAC

UȘI ÎNCHISE, PLICURI DESCHISE. IOSIF KIRÁLY – LUCRĂRI TIMPURII, 1975 – 2000 @ MNAC
Administrator
Joi, 26 aprilie, ora 19:00 vă invităm la vernisajul expoziției
UȘI ÎNCHISE, PLICURI DESCHISE. IOSIF KIRÁLY – LUCRĂRI TIMPURII, 1975 – 2000
Artist: Iosif Király
Curator: Ruxandra Demetrescu
Coordonator MNAC / MNAC Bucharest Coordinator: Alexandru Oberländer-Târnoveanu
Design expoziție / Exhibition design: atelier ad hoc
Sponsori / Sponsors: Crama Oprișor, Policolor, Grup Transilvae
26.04.2018 – 30.09.2018 Etajul 2 / 2nd Floor

Expoziția „Uși Închise, Plicuri Deschise. Iosif Király – Lucrări timpurii, 1975 – 2000” propune prezentarea activității artistice timpurii a lui Iosif Király sub semnul recuperării și al unei revizitări critice. Conform mărturiei artistului, titlul face trimitere la faptul că majoritatea acțiunilor și lucrărilor prezentate în această expoziție s-au realizat nu în spații publice, ci în spații private, cu ușile închise sau în orice caz fără spectatori. Marea majoritate a lucrărilor nu a fost expusă la vremea respectivă, ele fiind asumate și destinate încă de atunci unui public din alt loc sau din alt timp. Plicurile însă – mărturie tangibilă a mail-art-ului – constituiau o deschidere spre lumea „adevărată”, pe care artistul doar și-o putea imagina și o cunoștea doar indirect. În același timp, spre sfârșitul anilor ’80, plicurile au început să fie urmărite de Securitate, deschise și/sau oprite din drumul lor înainte de a ajunge la destinatar. Iată de ce mail-art constituie un reper semnificativ, un pol important al expoziției, prezentat într-un spațiu distinct. Sunt expuse fotografii, desene și obiecte realizate într-un interval cronologic ce se încadrează în istoria recentă: anii 1970 și 1980 (cu câteva prelungiri semnificative în ultimul deceniu din secolul trecut). Din perspectiva de acum, anii de după 1990 constituie o prelungire și încheiere a paradigmei începute în 1975, fiind în același timp anii de deschidere și pătrundere reală în contextul artistic internațional și orientarea spre teme care aveau să domine creația lui Király până astăzi (timpul, memoria, arhiva etc.) sau spre activități de educator și inițiator de proiecte.