Luna decembrie completează portofoliul expozițional din acest an al Galeriilor de Artă ale Academiei Române cu un eveniment care aduce în prim plan creația a doi artiști valoroși a căror spiritualitate, cultură și măiestrie sunt binecunoscute: Gabriela Drinceanu (sculptură) și Sergiu Roman (pictură).
Arhitectura conceptuală a expoziției „Mysterium Angelorum” vizează o călătorie în inima misterului și a spiritualității, abordând îngerii ca simboluri universale ale unei umanități aflate în căutarea protecției divine și a iluminării.
Subiectul lucrărilor prezente în această expoziție este așadar misterul îngerilor, pentru că, într-adevăr, în concepția tradițională vorbim despre ființe misterioase, transcendente, cu origini în alt plan al existenței, dar care au, în parte, un rol aici, în lumea noastră, ei fiind aducători de mesaje speciale din partea divinității (άγγελος = mesager), sau fiind cei care conduc, din spatele cortinei percepției, luptele spirituale sau chiar conflictele militare. De asemenea, în scrierile testamentare, îngerii sunt gardieni ai unor râuri, fluvii (Eufrat), ai unor munți, sau protectori ai unor locuri cu semnificație spirituală aparte, cum ar fi altarele. De cele mai multe ori aceste ființe vin providențial în ajutorul oamenilor, deși uneori, surprinzător, îi împiedică pe aceștia în acțiunile lor, arătând prin asta că voința divină nu este ceea ce credem noi că este.
Lăsând la o parte ierarhiile cerești mai înalte, ce conțin specii angelice mai neobișnuite, ca serafimii, heruvimii sau ofanimii (denumiți și “tronuri”), îngerii apar ca ființe umane, se comportă și vorbesc omenește, nu au aripi sau alte trăsături ieșite din comun, și deci nu pot fi deosebiți de oameni, decât ulterior, când se fac nevăzuți, dispărând pur și simplu din fața interlocutorilor umani. Îngerii ca figuri umane întrupează ideea că umanitatea nu trebuie gândită ca o specie inferioară, aflată la periferia creației, ci dimpotrivă, una situată chiar în centrul atenției divine; de asemenea, ei funcționează ca metafore ale potențialului uman nelimitat de a atinge idealurile perfecțiunii.
Dacă sculpturile Gabrielei Drinceanu aduc în prim plan această latură „omenească” a îngerilor, aceea de prieteni ai oamenilor, de ființe care coboară printre noi și se amestecă anonimi laolaltă cu noi, picturile lui Sergiu Roman subliniază în mod expres transcendența îngerilor, falia ontologică dintre ei și noi, faptul că, fundamental, ei sunt cu totul altceva și absolut de neînțeles pentru noi, în esența lor. Atât familiaritatea cât și distanța lor nu exclud însă liberul lor arbitru, asemenea oricărei ființe inteligente și libere fundamental de a alege o cale sau alta, de a face binele sau răul, de a-și îndeplini misiunea sau de a dezerta. Dacă sculpturile Gabrielei Drinceanu îi înfățișează ca oameni reali, literalmente cu picioarele pe pământ, dar cumva, în același timp, și ca umbre, fără chip, fără trăsături clare, ca prezențe spectrale care sunt simultan și aici, și dincolo de lumea aceasta, la Sergiu Roman aceștia sugerează un caracter proteic și o ambiguitate morală, o intenție incomprehensibilă, un plan de neînțeles. Ei nu sunt intrinsec buni sau răi, ci devin ceea
ce sunt, asemeni oamenilor, în urma unor alegeri morale.

Putem spune așadar că, în mod esențial, inspirația pentru lucrările din expoziție o constituie însăși ființa umană – omul cu dramele, bucuriile, îndoielile, realizările, eșecurile, vulnerabilitățile sale. Sculpturile par a înfățișa, într-adevăr, oameni, și nu îngeri, iar chipul care se repetă în picturile lui Sergiu Roman își are originea în măștile teatrale de teracotă descoperite la Pompei, măști care erau numite „persona”, însemnând personajul interpretat de actor pe scenă. Acesta putea fi o zeitate dar de cele mai multe ori întruchipa o ființă umană.
Îngerii ne rămân și pe mai departe misterioși, intangibili și ininteligibili, paradoxali – distanți și apropiați în același timp, protectori dar și dascăli severi. Chiar dacă îngerii nu reprezintă soluția finală a problemelor umanității, ei indică cu claritate o abordare a dificultăților în sensul ajutorului și colaborării, specifice frăției spirituale din care toți facem parte. Această interpretare artistică și filosofică subliniază că divinul nu trebuie să fie căutat numai în fenomene extraordinare, miraculoase, ci poate fi descoperit în aspectele de zi cu zi ale relațiilor noastre umane, în acțiunile, atitudinile și cuvintele noastre, ca și ale celorlalți din jurul nostru.
Expozițiile, literatura, și arta care explorează acești îngeri umanizați pot inspira o reflecție profundă asupra potențialului pentru bine și frumos care există în fiecare om.
„Mysterium Angelorum” oferă o oportunitate fascinantă de a explora latura spirituală a creațiilor celor doi artiști și de a invita publicul să se angajeze într-o călătorie introspectivă și contemplativă.
Expoziția este găzduită de Galeriile de Artă ale Academiei Române (Calea Rahova nr. 176) în intervalul 13 decembrie 2024 – 17 ianuarie 2025, program de vizitare luni-vineri între 10.00 și 18.00.