Pentru Alina Codin, drumul spre lucrările pe care le realizează este la fel de important ca rezultatul final. Acest fapt înseamnă, înainte de orice altceva, că artista nu foloseşte reţete sau algoritmi în munca întreprinsă, dar şi că între viaţa şi creaţia sa este o deplină continuitate.

Originală de la proiect la proiect, şi chiar mai mult; de la lucrare la lucrare, artista porneşte în mod logic dinspre pictură, pentru a se orienta spre zonele obiectului, colajului, uneori a décollage-ului dar şi ale Action Painting-ului sau performance-ului. Operând cu ready made-ul, cu obiectele găsite, cu materiale simple, comune, Alina Codin are de asemenea tangenţe cu Arte Povera şi Appropriation Art-ul. Dincolo de toate acestea şi de posibilele încadrări, în general, marea sa miză rămâne imaginea însăşi, a cărei poveste, morfologie şi idee se constituie în mesaj artistic nonverbal.

Titlul expoziţiei, Alive, care poate fi citit, după cum sugerează afişul, şi A Live, surprinde esenţa proiectului aflat la baza sa: arta înseamnă pentru protagonistă deopotrivă acţiune şi viaţă. Aceste elemente se suprapun, arta, cel puţin, neputând fi autentică fără celelalte două. Lucrările, realizate în dominante cromatice şi tehnici distincte sunt asociate momentelor sau perioadelor importante din viaţă, în ideea existenţei unui timp pentru toate: naştere, moarte, iubire, deziluzie, reverie, împlinire şi uitare. Fiecare dintre aceste posibile şi totodată probabile capitole a fost ascuns ori lăsat la vedere în tot atâtea piese. Pentru ca jocul să fie total, Alina Codin pendulează cu bună ştiinţă între eliptic şi explicit. Diferenţele de potenţial dintre aceste ipostaze se înscriu în spiritul postmodern al proiectului.

Citatele artistice şi culturale, evidente, sunt valorificate într-un mod echilibrat şi inedit. Rezultă ceva nou, configurat pe baza unor lucruri care s-au mai făcut, dar niciodată aşa. Abstracţia gestuală coexistă cu rigoarea geometrică; la fel şi elementele minimaliste cu cele poveriste. Ansamblul este totuşi unitar, prin fluiditatea lucrărilor, fără ca acestea să fie panotate după criterii narative. Lecturarea este propusă ca experienţă iniţiatică.

Artista consideră că între toate lucrurile lumii există legături mai mult sau mai puţin vizibile şi că, dincolo de aparenţe, totul are un rol şi este important, de la cocorul origami şi până la capacitatea de a ne bucura de artă şi viaţă.

Mihai Plămădeală, curator