Adrian Branea, expoziție de artă digitală, la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia, Sala „Atelier”, luni, 16 septembrie, ora 16,00

Imaginile grafice ale lui Adrian Branea sunt o prelungire a designului și totodată o modalitate de căutare a unui spațiu ideal, care să reordoneze lumea în organicitatea și componenta ei aperceptivă. Pornind de la estetica industrială, făcând utilul să fie frumos și inversând această sintagmă sau suprapunând cele două noțiuni, el se îndepărtează de ideea de design functional, proiectând interioare imaginare, ale căror relevee preiau formele geometrice de bază așezate într-un spațiu vid, animat de legi optice și configurări aparținând axonometriei. Acest lucru este realizat prin înlăturarea industrialului și raportarea accentului vizual pe proiecte de sculpturi și ansambluri tridimensionale, pe funcțiile culorii și luminii, în lucrările în două dimensiuni. Artistul pornește de la simplitatea Bauhaus, de la designul industrial și își creează o nișă vizuală, care nu mai are legătură cu utilitarul, ci cu plăcerea de a folosi teoriile domeniului în scopul creării unor proiecții mentale pe care le face vizibile cu ajutorul computerului, construind spații în care cercul, triunghiul și pătratul sunt protagosnistele unei estetici, ca expresie a tehnologiei, dar și a logicii unor principii compoziționale. Adrian Branea folosește un sistem de forme geometrice și structuri industriale, unele dintre acestea cu statut de modul, care se desfoșoară într-un plan deschis, unele spații inducând impresia de tridimensional, altele, concepute în bidimensioanl, fiind posesoarele unor perspective, care trimit ochiul în adâncimea imaginii. Ajungând de la convenție la inovație, simplificând elementele puține la număr, așezate axonometric sau într-un singur registru a plat, într-o cuprindere minimalistă a câmpului de lucru, Adrian Branea ordonează extrem de simplu componentele selectate, dar conform unor strategii estetice, care nu sunt anulate de potențele tehnologiei. Știința cromatologiei și implicit problematica luminii, apoi statutul formelor menite să fie părtașele unor complexe alăturări, implicate într-o configurație de sinteză, evocă frumusețea formelor golite de funcționalitate industrială, dar și acestea din urmă au viață proprie și pot fi frumoase prin însăși organicitatea lor.

Ana Amelia Madalina Dinca