Dana Ortelecan la FormArt, din 20 octombrie, expoziție „de pictură Baroque inspirations”

Pe Dana Ortelecan o fascinează culoarea și deopotrivă discursul citaționist din arta barocă, pe care îl implică în compoziții unde atmosfera cromatică unifică spațiul cu datele limbajului său structural. Formele pe care le sugerează, de la personaje, statui, arhitecturi, au caracter de generalitate, creând o mișcare conținută de fiecare lucrare, făcând trimiteri vizuale în istoria picturii, în idei recurente, a căror esență contravine cumva pesimismului specific curentului artistic utilizat ca punct de plecare. Seria „Baroque inspirations” este încărcată de povești, teatralitatea scenelor reprezentate fiind concepute poliaxial. Acestea au senzualitate prin implicarea coloristică și prin elementele transpuse. Tensiunea trăsăturilor de penel vibrând întregul areal compozițional, ne amintește de mitologie și alegorie, de iluzii optice și o somptuozitate conținută a imaginii. Atunci când sunt evocate detaliile ornamentice, acestea sunt așezate pe întrega suprafață a pânzei, favorizând capacitatea artistei de a sugera și interpreta lumea vegetală, căreia îi imprimă note lirice. Puterea pensulei de a capta volume determină florile să inducă ascunzișuri și să pară implicate într-o dinamică a tridimensionalului, antrenând un execițiu susținut în ceea ce privește desenul. Tendința Danei Ortelecan de a crea spații foarte bogate vizual, conținând și forme , și culori, tratate cu meșteșug, denotă aplecare sa către picturalitate, tușele fiind cele care vibrează și variază discursul plastic. Prelungi sau mai reținute, intense sau mai puțin accentuate, acestea sunt fragmentate, când în trasee de mare expresivitate, când printr-o aplicare directă, învolburând și osmozând întregul areal discursiv. Buchete de flori, peste care se revarsă lumină, proiectate astfel încât să răzbată cadrul limitat al tabloului, revigorează creația de până acum a artistei, în plină afirmare și cercetare a limbajului vizual. Însă foarte interesante sunt și câmpurile abstracte, unde plăcerea de a formula stări și clipe, de a reda timpul efemer, se observă în aceleași tușe elegante, dar de data aceasta mai elaborate și gestuale, după cum și în divizionismul tonal și în juxtapuneri, unde eclerajele separă planurile imaginii, diseminându-le în nuanțe vii și contrastante. Recentele lucrări ale Danei Ortelecan sunt mult mai deschise comparativ cu cele acum câțiva ani, care erau menținute în zona griurilor dominante. Acum remarcăm o paletă mai diversă, cu forță asupra privirii prin gama caldă, alăturată închisurilor distinse, unificând armonios imaginea. Ivită ca o oglindă întoarsă spre trăirile sale interioare, creația de până acum a pictoriței are un caracter transcendent, reflectând proiecția subconștientă a viselor asupra pânzei. Formulând adâncimi induse de vederea în perspectivă și inextricabile configurări abisale, Dana Ortelecan utilizează o sintaxă complexă, care cunoaște alt nivel de construcție în abordarea portretului feminin, unde artista este interesată de metamorfoze coloristice delicate, care să susțină feminitatea și delicatele ei conotații. Apropiindu-se de o sinteză formală, dar rămânând ancorată în probelemele de cromatologie, chipurile au un rafinament poetic și emoțional, iar corpul, modern reprezentat, în penumbre și în atitudini variate, în stilizări și armonii, se alătură evocărilor fanteziste ale figurii, preconizând acel mister pe care privitorul va urma să îl descopere.
Ana Amelia Dincă