Cristian Sima, Fizionomia sunetului , expoziție personală de pictură la Galeria Metopa din Pitești, în data de 20 noiembrie

De la imprevizibilul spectacol al lumii imediate și de la aparenta bucurie a fiecărei zile relatată în notații figurative, arta lui Cristian Sima se oprește asupra unui fragment arhitectonic, clopotnița, un simbol încărcat cu multiple valențe spirituale, pe care plasticianul îl diseminează într-un ciclu de compoziții cu mesaj mistic. Transpunerea sintetică prin intermediul structurilor geometrice și printr-o gamă cromatică ținută sub controlului conceptului evocat, vorbește despre momentul de autocunoaștere și de înțelegere necondiționată a lumii în care acesta trăiește și din care se detașează prin comunicarea cu Dumnezeu. Prin reîntoarcerea la motivul vizual al clopotniței, Cristian Sima aduce în prim plan omul contemporan care caută „calea” de a ajunge mai repede la supranaturalul imaginat. Această apropiere este facilitată și de elansarea pe verticală a componentei arhitecturale, care transcende spațiul divin împreună cu ființa, căreia îi amplifică sentimentele, făcându-o să se elibereze de distorsiunile trăirilor sale. De la reperarea formală a clopotniței, Cristian Sima ajunge la schițarea și suprapunerea unor scheme vectoriale, în care distingem sarcofage și cruci, arcuri de cerc amintind ferestre și nimburi de sfinți evocate doar prin reperări formale. Forța sugestiei vizuale alternează cu un releveu imaterial al sunetului, ale cărui vibrații se resimt în datele picturalității, artistul evocând ciclul existențial, relația cu universurile concentrice, cu lumea de aici și de dincolo. Așadar, unul dintre cele mai importante elemente de civilizație ale comunităților medievale este actualizat prin păstrarea semnificației mistice, redefinind un arhetip sonor și vizual cu mijloacele estetice ale picturii. Propagând ideea de clopot ca obiect și păstrându-i semnificația, dar căutându-i și un corespondent acustic prin interacțiunile cromatice și grafice, Cristian Sima recurge la forme conice, semicirculare, dreptunghice, care să articuleze armonios lucrările cu iluzii auditive, din care sunete grave și surdinizate stabilesc corespondența dintre spații, planuri, structuri geometrico-plastice. Lumea cvasidimensională a sunetului și fizionomia acestuia sunt descompuse și recuperate, utilizând formule ale aceluiași spațiu sacru aflat în contextul clopotniței și al clopotului, semnificațiile imaginilor explorând sensul ascetic al motivului pictural.

Ana Amelia Dincă