Marcel Scutaru, sculptură

Curator: Adriana Oprea

Design grafic: Corina Gabriela Duma

Galeria 15 Design / Hanul cu Tei / Bucureşti

Foto: Bogdan Iorga

6-30 iunie 2024

Vernisaj: joi, 6 iunie 2024, ora 18.00

Artist al generației ’90, Marcel Scutaru face sculpturi-obiect, asamblaje şi instalaţii care îl recomandă drept unul din cei mai interesanți sculptori români contemporani. ”Situațiile” pe care le construiește prin obiecte asamblate în medii mixte au o puternică prezență spațială și scenică, recalibrând ancestrale calități fizice, mecanice și sinestezice ale sculpturalului. Lucrările lui Marcel Scutaru investighează în același timp avatarurile experimentale ale formei vizuale cât și complexitatea dramatică a vieții. Estetica povera a ”arhitecturilor” lui, metaforice și fizice deopotrivă, pledează pentru o reimersie în interioritatea unui uman generic, iar conceptualismul de fond al asamblajelor lui sculpturale este indisociabil de credință, religiozitate și practică interioară. O astfel de chimie psiho-artistică animă recuzita lui favorită de păsări, structuri cruciforme și axiale, prezențe umanoide, decupaje, construcții în echilibru fizic, arhetipuri generice cu diverse rezolvări vizuale, care-i populează atât atelierul – plin, cât și expozițiile – făcute pe sprânceană, selectiv și autoexigent, neeclatant dar întotdeauna substanțial.

Ansamblurile lui de obiecte și instalații povera s-au îmbogățit recent cu o nouă colectivitate de ”apariții” – rachetele – născute din cercetarea posibilităților de racord, asamblaj și relaționare a verticalităților. Înălțarea fizică a corpurilor și raporturile care se nasc astfel cu orizontalele și proximitățile ambientale redimensionează fusul iconic și ancestral al coloanei, metamorfozând un siloz într-o rachetă. Trecerea de la o geometrie aparent pașnică și benefică la o vectorialitate dinamică și agresivă trimite transparent la război cu toate atrocitățile lui, ca fiind una din sursele declarate de inspirație de la primele exemple ale acestei noi serii de forme. Marcel Scutaru propune obiecte și materiale cu încărcătură simbolică, pentru a examina relația dintre individ și societate, artă și viață, experiență personală și colectivă. Arhitecturile lui sculpturale se integrează – și se dezintegrează, spune artistul – în mediul cotidian, țesând o problematică a identității colective, memoriei și istoriei recente sub efectul zguduitor pe care îl au la nivelul indivizilor și al comunităților crizele profunde ale lumii contemporane.