Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | 21/04/2024

Scroll to top

Top

Într-un pătrat @ Simeza

Într-un pătrat @ Simeza
Nistor Laurențiu

Ce se poate cuprinde „Într-un pătrat” ?
Inteligent, creativ, taciturn, comunicând doar cât este necesar, cu trăiri profunde și tainice, uneori marcat de un suprarealism cu sugestii metafizice, graficianul și pictorul Ovidiu Croitoru nu încetează să uimească
prin fiecare apariție publică a sa, după lungi perioade de gestație artistică și de recluziune în propriul său univers interior.
Cea mai recentă expoziție semnată Ovidiu Croitoru, alcătuită din lucrări de grafică realizate în diferite tehnici (desen alb-negru, desen în creioane colorate, desen în peniță, acuarelă), poartă un titlu sintetic și
generator de sugestii, la nivel conceptual: „Într-un pătrat”.
Formă geometică primordială, pătratul este acel purtător de simboluri multiple care a inspirat gândirea unor filosofi faimoși. Pitagora, marele matematician al antichității, asocia pătratul cu frumusețea și perfecțiunea, dar și cu reunirea celor patru elemente din care este alcătuit Universul:
pământ, apă, aer, foc.
În mistica răsăriteană, la antipodul cercului, simbol al cerului, pătratul semnifică pământul, lumea terestră, universul perceptibil prin simțuri.
Preluând sau nu aceste sugestii venite din simbolismul pătratului, Ovidiu Croitoru se folosește de forma lui clară, fără nici un fel de ambiguitate, pentru a delimita spațiul desenelor sale austere, de dimensiuni
reduse, ce adună în simplitatea alcătuirii lor esențe tari fiindcă, așa cum se știe, „esențele tari se păstrează în sticle mici”.
La nivel formal, Ovidiu Croitoru își găsește sursa de inspirație în natură și în alcătuirea umană, însă, la nivel conceptual, lucrările sale transcend universul vizibil și accesează zone superioare, de factură strict spirituală. Prin desenul lui rafinat, îndelung exersat, ce-i permite să realizeze, pe deplin motivat ideatic și estetic, esențializări și metamorfozări ale formei, graficianul reușește să creeze un limbaj propriu, apt să-i
exprime viziunea și să-l propulseze pe privitor într-o lume din care au dispărut toate detaliile de prisos, lăsând loc unei plenare manifestări a esențialului.
Ce este esențial pare să poată fi cuprins într-un pătrat, ne sugerează Ovidiu Croitoru. Chiar și într-un pătrat miniatural. Iar ceea ce este esențial nu mai are legătură cu manifestarea bogată în forme și culori a materiei, în universul terestru, ci cu îmbrăcarea în „trupuri nestricăcioase” a întregii firi, în lumea transfigurată ce va veni.
Detalii din natură (coroane de arbori ce se înalță majestuos spre cer, delicate elemente vegetale), o casă proiectată parcă pe nori, detalii sugestive de arhitectură medievală, fragmente de naturi statice cu obiecte alcătuite din linii simple, încărcate de mister, detalii anatomice (urechi, ochi, acel deget în care a fost înfipt un tirbușon, partea ce calcă pământul a piciorului), omul contemporan alienat, depersonalizat (omul-cuier) sau redus la un uriaș stomac imposibil de umplut, teme inspirate din mitologie (Calul Troian) sau din iconografie (un tors străpuns de săgeți, amintind de martiriul Sfântului Sebastian), toate alcătuiesc un corpus de simboluri, marca Ovidiu Croitoru, ale opoziției dintre etern și peren, material și spiritual, terestru și transcendent. Vibrației culorii, artistul îi contrapune în compozițiile sale liniștea monocromiei, serenitatea dialogului dintre lumină și umbră, alb și negru, plin și gol.
Desenul lui Ovidiu Croitoru poartă sugestii din cei doi Georgio, de Chirico și Morandi, iluștri reprezentanți ai suprarealismului metafizic, în secolul trecut, pentru că, la rândul său, Ovidiu Croitoru se înscrie în
această direcție, desigur însă, grație unei expresii personale, inconfundabile.

Luiza BARCAN