„La întretăierea lumilor” – Ștefan Râmniceanu.

Ștefan Râmniceanu

„Un reprezentant strălucit al „noului val“, care, după 1989, a debordat cu energie în cultura și arta română și europeană, este, cu siguranță Ștefan Râmniceanu. Îndârjirea sa în depășirea limitelor expresive ale unui singur gen și naturala sa curiozitate culturală l-au pus în situația de a-și identifica modalitățile cele mai potrivite de configurare plastică a propriilor idei, în experiențele cele mai înnoitoare, atât sub aspect ideatic, cât și sub aspect lexical, afirmate în ultimele decenii în toate disciplinele artistice. De mai multă vreme Râmniceanu nu mai este doar un pictor și nici măcar un „artist vizual“: este un creator poliedric care ne oferă o versiune modernă a dialogului între arte. Efortul găsirii punctelor de convergență al limbajelor tuturor artelor plasează demersul artistului în teritorii fertile, deschis de marile experiențe ale Renașterii târzii și ale barocului roman și central-european.

Tânărul pe care l-am cunoscut în urmă cu aproape patru decenii nu a încercat să posede, să îmblânzească, să dreseze fiara artistică din el, deoarece a înțeles că procedând astfel se poate cantona în formulă, în unitate, în manieră, care, oricât de seducătoare și proprie ar fi, rămâne tot manieră.

Rareori în istoria artei contemporane europene din ultimele decenii am văzut atâta energie izbucnind din siluetele volumelor reduse la esența unei forme stabile și consistente, dar, în realitate efemeră, deoarece dinamica sa internă indică o ineluctabilă devenire.“

(prof. Grigore Arbore – Text referitor la expoziția de la

Institutul Cultural Român de la Veneția 2016)

Născut la 15 august 1954 in România, la Ploiești, Ștefan Râmniceanu trăiește și lucrează la Paris și București. Studiază la liceul de Artă din Ploiești, apoi absolvă Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, promoția 1979.

Primele două expoziții personale, în 1979 la teatrul Giulești și în 1980 la Amfiteatru marchează și debutul său artistic. Urmează primele recunoașteri importante: Premiul Amfiteatru în 1980, Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din România, în 1981 și Premiul de la Trienala de Pictură de la Sofia, Bulgaria – 1988. Cariera artistică îi este încununată de numeroase premii, dintre care menționam: Omul Anului – pentru arte plastice (2015), Cetățean de Onoare al orașului Ploiești (2015), Premiul Brâncoveanu – pentru pictură, al Fundației Alexandrion (2015), Premiul „Ioan Andreescu“ pentru întreaga carieră, acordat de Academia Română (2016).

În 1991 devine bursier al guvernului francez, rezident al Cité International des Arts, 1992, iar din 1993 își stabilește atelierul la Paris, înscriindu-și astfel demersul creator în tradiția artiștilor români din Orașul-Lumină, impunându-se ca unul dintre pictorii cei mai influenți ai diasporei românești.

Expune în numeroase spații culturale, atât în Franța – Bernanos, Sandoz – Cité Internationale des Arts, Centrul Cultural Român din Paris, La Défense, galeriile Louis, F.H. Art Forum, Visio Dell’Arte la Paris; cât și în afara ei, precum: Rizarios Theological Institut în Grecia, la Atena, Jardin de Lumière în Belgia la Bruxelles, HS Kunst în Germania la Heildelbrg, Uni-Terre în Elveția la Geneva, Alkent în Turcia la Istanbul, Caroline Cline Art, San Francisco, USA, Shaikh Ebrahim bin Mohammed Al Khalifa Center for Culture research – Bin Matar House, în Muharraq, Regatul Bahrain.

În decursul carierei i-au fost dedicate nenumărate emisiuni radio și TV, atât în țară, cât și în străinătate. De asemenea o bibliografie densă sub semnături prestigioase – ca de exemplu: Nicolae Steinhardt, Răzvan Theodorescu, Dan Hăulică, Magda Cârneci, Radu Bogdan, Vasile Drăguț, Alexandru Paleologu, Andrei Pleșu, Doina Mândru, Dan Grigorescu sau Anca Vasiliu, ca să enumerăm doar câteva dintre numele sonore românești, sau Dora Iliopoulou – Rogan, Arlette Sérullaz (conservator al Muzeului Luvru și directoarea muzeului Eugène Delacroix) – a acompaniat drumul său artistic de la debut și până azi.

La douăzeci și șase de ani de la Expoziția „Ferecătura“, ce a avut loc la Palatul Voievodal Curtea Veche, București – o manifestare remarcabilă în viața culturală bucureșteană a anului 1988, expoziție destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Tării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu – Ștefan Râmniceanu, într-un gest simbolic, se întoarce în România, cu expoziția retrospectivă „Urme“, un eveniment major al artei contemporane actuale, la Palatul Mogoșoaia, în 2014.

Ca o mărturie a atașamentului pentru Ploieștiul natal și începuturile creatoare a fost și lansarea albumului „Urme” și a filmului „Muzeon — Ștefan Râmniceanu” în regia lui Laurențiu Damian, ce au avut loc în 2016, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”.

„La întretăierea lumilor“, cel mai nou proiect al artistului, lansat din punctul de origine al călătoriei sale inițiatice și care cumulează simboluri și trimiteri în spațiu și timp la marile civilizații ale lumii este o expoziție dedicată Anului Centenar românesc și integrează cultura acestor locuri atât în spațiul european, cat mai ales în cel mondial al cunoașterii.

Manifestarea constituie evenimentul anului 2018, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”.

Pentru detalii, vă stă la dispoziție Departamentul de Servicii educative, Relaţii Publice şi Documentare din cadrul Muzeului Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

Tel.: 0244 52 22 64, fax: 0244 511375, e-mail: office@artmuseum.ro

Data: 19.04.2018