Artist Ilie Mitrea

Curator Alexandru Constantin Chituță

Vernisaj: joi, 11 septembrie 2025, ora 16:00

Locație: Mănăstirea Ursulinelor

Expoziție cuprinsă în cadrul SCAF 2025

„Cel mai mare păcat al tău este că te-ai distrus și trădat pe tine însuți degeaba.”

Fiodor Dostoievski, Crimă și pedeapsă

În liniștea gândurilor noastre cele mai intime, acolo unde ne retragem din lumea zgomotoasă, se pune o întrebare: Ce înseamnă să trăiești o viață integră? Există o dorință universală, îngropată sub straturile existenței zilnice, de a fi întregi – de a trăi în așa fel încât cuvintele și faptele noastre să fie reflectări ale sinelui nostru cel mai adevărat. Totuși, cât de des ne oprim să ne întrebăm dacă viața noastră reflectă credințele noastre? Ipocrizia este o expresie a unui acord care nu este susținut de o convingere reală sau sinceritate, prin prefacerea că ai calități sau convingeri pe care de fapt nu le ai. Persoana respectivă este numită ipocrită. Ipocrizia provine dintr-un cuvânt grecesc, care înseamnă „gelos”, „prefăcut” sau „laș”.

De fapt, viața plină de farmec a epocii moderne atrage majoritatea oamenilor să obțină faimă, bogăție și confort. În scurt timp, sentimentul de competiție a pus fiecare individ împotriva celuilalt. Iar inegalitatea din societatea noastră a accelerat răul social. Adulții îi învață adesea pe tineri ce este bine și ce este rău, dar când vine vorba să ia o decizie, ei pot alege ceea ce este greșit, pretinzând că este mai bine pentru toți. Oamenii sunt afectați în special de cei care pretind a fi ceea ce își doresc, dar nu sunt. Aceasta este o lume a competiției acerbe; toată lumea vrea să aibă ce este mai bun, iar dacă nu poate avea, va pretinde sau, dacă deja are, va exagera pentru a se lăuda – acest lucru nu numai că îi face ipocriți, dar îi afectează și pe ceilalți, care nu vor ezita să folosească mijloace greșite și false pentru a impresiona pe ceilalți. Chiar și oamenii își folosesc educația pentru a se lăuda. Pe măsură ce ne confruntăm cu dileme morale, ne putem trezi justificând acțiuni despre care știm, în adâncul sufletului, că intră în conflict cu convingerile noastre declarate.

Nu este aceasta alinierea liniștită și neclintită a convingerilor noastre cele mai profunde cu acțiunile pe care le întreprindem în fiecare zi? Poate că ne scuzăm comportamentul convingându-ne că „toți ceilalți fac asta” sau că „nu este mare lucru”. Pe măsură ce ne ghidăm prin complexitățile vieții moderne, plină de nenumăratele sale cerințe și distrageri, s-ar putea să ne abatem, aproape imperceptibil, de la idealurile pe care le-am prețuit odinioară.

Totuși, de fiecare dată când raționalizăm o alegere în neconcordanță cu etica, întărim decalajul dintre cine suntem și cine pretindem a fi.

Lucrările artistului Ilie Mitrea surprind momente importante din istoria lumii, creații artistice realizate de Brâncuși sau Modigliani, invențiile tehnologice dar și lumea naturală a satului, lumea curată care încearcă să trăiască în spiritul așa-zisei bune cuviințe, așezat și calm.

În toată această societate apare copilul care exprimă viitorul. De noi și de acțiunile noastre depinde viitorul lui și, implicit, al planetei. Deocamdată suntem fericiți că bârfim şi o facem la distanţă, prin satelit şi smartphone. Suntem o societate civilizată şi postmodernă. Ne supunem şi privim unidirecţional spre putere.

De la politicianul care mimează buna-credință și până la individul obișnuit care alege o mască agreabilă în locul sincerității cinice, fiecare dintre noi e un agent al ipocriziei. În fond, ipocrizia este un efort ce provine din conștiința faptului că noi nu putem trăi decât laolaltă și că existența umană nu are sens decât în raza unor valori mai înalte. În acest sens, La Rochefoucauld afirma că ipocrizia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuții. În absența totală a acestui omagiu, viața în comun ar fi insuportabilă. Din acest punct de vedere, e regretabil că uneori oamenii nu au nici măcar o doză infimă de ipocrizie și că aleg tupeul, mitocănia, cinismul și cruzimea spontană în locul aparenței agreabile și al convenției.

Alegerea modului de a acționa în relațiile cu ceilalți depinde însă doar de noi!

#brukenthalmuseum#scaf2025