Doi artiști, Cristina și Claudiu-Victor, pe care îi apropie credința că munca și completul

abandon în lumea imaginației este vitală. În general, timpul acordat visării este scurtat în epoca

actuală tot mai mult, imaginativul devenind un lux, uneori, nepermis. Rămânând fideli

reusurselor interne asumate, ei expun reprezentări deosebite, interpretări foarte personale ale

unei realități fragmentare Lucrările lor sunt totodată forme de refugiu în fața invaziei

devalorizării și desacralizării generale a societății.

Claudiu-Victor vine din zona picturii și a pergamentelor sacre cu rol educativ și apotropaic, cu

litere meșteșugite și personaje simbol: phyiakterion, filacterele pudrate cu aur, scut împotriva

intruziunilor profane și/sau malefice.

Picturile lui Claudiu-Victor, scăpate de canoanele Erminiilor, sunt abstracte la prima vedere.

Abstractul lui Claudiu-Victor este alcătuit din văluri aruncate peste o realitate care apare

misterios, când și când și numai dacă privești cu atenție. Ceața abstractă, fluidă și trasată când

linear – vertical, când linear – orizontal, cu sclipiri de aur, acoperă arhitecturi acoperite de

vegetații luxuriante primordiale sau sfioase și abia întrezărite animale fantastice. Lucrările lui

sunt o provocare aruncată privitorului prin imagini caleidoscopice aparent încremenite care au

însă o mișcare discretă și perpetuă alcătuind noi și noi structuri cere se întrevăd printre

stratificările cețoase ale abstractului.

Trăirile artistului sunt prezentate prin serii simbolice: Joc, Susținere, Frământări, Claritate,

Răscruce, Împlinire, Certitudine, Atemporal, serii care permit privitorului să intre în starea de

transă contemplativ – meditativă în comuniune cu imaginația autorului.

Filonul comun de unde cei doi își trag sevele sunt zonele riguros canonice.

Cristina vine din zona restaurării operei de artă, o zonă îmbibată de canoane iconografice și de

rigoare științifică în același timp. Lucrul cu obiecte vechi, în care intimitatea cu operele vechi, de

la picturi murale la artefactele ceramice permite incredibile arce peste timp, așa cum reiese din

lucrările prezentate. Canonul fiind intrinsec prezent în orice operă de artă, deschide, tocmai prin

rigoare zone de libertate de expresie într-un joc infinit, bine-cunoscut în lumea artei, între

constrângere și libertatea de expresie. Astfel, prin extragerea informației subtile din filoane

preistorice sau clasice, din tehnici care diverse aspecte micro sau macroscopice, amprente

animale, umane sau vegetale. au dus la o prezentare serială a unor teme diverse ca: Fossil,

Păsările sufletului – Adăpare, Terra, seria gumelnițeană a idolilor și a obiectelor simbol (Idol,

Răscruce, Duhul casei). Întoarcerea spre pictura murală privită ca o arheologie fragmentară se

deschide prin Pars pro toto.

„Omagiu lui Escher„ este un omagiu clasicului imaginativ care sparge realitatea imediată și

deschide porți spre alte lumi; în acest caz, de la masa de studiu, spre lumea apelor, o trecere

spre mediului fluid, matcă a tuturor regnurilor – complementare și versatile, mineral- vegetal –

animal.

Din seria Terra, fac parte două lucrări, Terra Incognita și Terra Clamor, proteste împotriva

abuzurilor comise de oameni, care promovează credința în comuniunea om – natură. Omul este

parte integrantă a Naturii și orice abuz se va răsfrânge, indubitabil, asupră-i. Simbolurile vechi

sunt rădăcinile regeneratoare și aducătoare al unui echilibru dorit.

Clasicul cu elemente transcendente este prezent în „Refugiul Toamnei” și „Studiu pentru Eden”

serii care sunt la început de drum.

Tot Cristinei îi aparține seria de desene, studii ale obiectelor arheologice, ceramică preistorică

aparținând culturii de contact Stoicani – Aldeni, la scara 1:1.

Acest tip de desen professional/ documentar este expus pentru prima oară după 156 de ani, într-

o expoziție artistică, după ce Henri(c) Trenk a expus, sub comisariatul lui Alexandru Odobescu,

în 1867, primele desene arheologice profesioniste după piesele Tezaurului de la Pietroasa, în

secțiunea de artă de la Expoziția Universală de la Paris

Seria Landscape (studii) este o serie de desene profesionale, prilejuită de documentarea în

timpul unui „survey”, excursie științifică, într-o zonă anatoliană din masivul Beșparmak (Cinci

degete) în căutarea urmelor preistorice din abri-urile formate de stâncile masive din preajma

sătucului Sarıkaya.