Prezentare Demers Artistic

Depăşind etapa compoziţiilor figurative cu încărcătură religioasă, definită printr-un pesimism care controla obsesiv diafanul, pictura lui Valeriu Şuşnea îşi propune, acum, să desfacă straturile protectoare ale vieţii, şi implicit să reducă povara tensiunilor arhaice. Mijlocul utilizat este cel al călătoriei iniţiatice, de fapt o veritabilă trecere cu creionul şi penelul prin istoria desenului şi a picturii. Tablourile sale dezvălue o informaţie culturală complexă, filtrată printr-o lentilă (oglindă, i-ar spune autorul) cu irizări expresioniste. Este etapa unei decantări către semn şi simbol: combinaţile baroce, de elemente bizare şi capricioase, miniaturizăriile zoomorfe cu iz oriental sau microscomosul de obiecte ce amintesc de camera de studiu a Sfântului Girolamo, se împletesc cu scene renascentiste al corpului uman şi aluzii discrete la un suprarealism de bună calitate. Tehnica în ulei dar şi grafica în tehnici mixte, susţin acest demers inedit, racordat la realitate printr-o autentică triadă hegeliană: oglindire-semn-simbol. Aerul metafizic al gesturilor, solemnitatea ritualică, fineţea tuşelor de culoare, simţul riguros al spaţiului, toate acestea conturează un univers neaşteptat. Iar privitorul creaţilor lui Valeriu Şuşnea rămâne cu o succesiune de naraţiuni, departe de realism, dar aproape de un post-modernism cultural sui-generis, în care fiecare îşi poate contientiza şi trăi propria poveste.

Prof. Dr. George Tarara

Prezentare Demers Artistic

Outgrowing the phase of figurative compositions with religious influences, defined by a pessimism that obsessively controled the ethereal, Valeriu Şuşnea’s painting aims now to loosen the protective layers of life, and thus to reduce the burden of the archaic strains.
The means the initiatory journey, which is actually a true passage with pencil and brush through the history of drawing and painting. His paintings reveal a complex cultural information, filtered through a lens (‘mirror’, as the author would call it) with expressionist iridescences. It is the stage of settling towards the ‘sign’ and the ‘symbol’: baroque combinations of bizarre and whimsical elements, miniature zoomorphic figures with an oriental flavor or microcosm objects, recalling St. Girolamo’s study room, are intertwined with Renaissance scenes of the human body and subtle allusions to a surrealism of fine quality. The oil painting technique and the mixed graphic techniques support this novel approach, connected to reality by a genuine Hegelian triad: mirror-sign-symbol. The metaphysical air of the gestures, the ritual solemnity, the finesse of the color touches, the rigorous sense of space – all revealing a surprising universe. And the viewer of Valeriu Şuşnea’s works created a series of narratives, far from realism, but close to a cultural sui generis post-modernism, in which everyone can live and acknowledge their own story.

Prof. Dr. George Tararara