UPDATE REQUIRED – Sergiu Roman – Expoziție personală
(pictură și proiecție de scurtmetraje)
Muzeul Național al Literaturii Române organizează, în perioada 05–30 mai 2026,
expoziția personală a artistului Sergiu Roman, intitulată „Update Required” (sala „Al.
Condescu”), un proiect care reunește pictură și scurtmetraje într-un demers vizual contemporan.
Vernisajul va avea loc vineri, 8 mai 2026, ora 17:00.
Expoziția „Update Required” marchează fără nici o umbră de îndoială un prag de
reconfigurare conceptuală. Pentru Sergiu Roman, acest moment reprezintă mai mult decât o
premieră; este o mutație asumată a limbajului artistic, o ieșire necesară din cadrul static al
picturii pentru a stăpâni timpul și sunetul prin filmul de autor. Identificând în pictură o limitare
structurală în fața fluxului dens de idei metafizice pe care dorește să le exploreze, artistul alege
creația filmică și experimentul video drept noile instrumente privilegiate de analiză, disecție și
asediu asupra realității. Vorbim așadar de un eveniment intermediatic, de pictură și proiecție de
scurtmetraje.
În planul pictural, Sergiu rămâne fidel radiografiei tragi-comice a macro-structurilor
sociale. Așa cum ne-a obișnuit până acum, pânzele sale funcționează ca zone de impact, unde
resturile culturii pop, simbolurile politice, imaginile media și bruiajul informațional se ciocnesc
într-o estetică a urgenței. Aici, pictura înregistrează tensiunea politică și derivele ideologice ale
unei lumi tot mai opace la valorile umanismului clasic, și unde însăși ideea de resetare „soft”
pare un vis naiv. Însă, acolo unde pânza amuțește sub propria-i densitate și izolare
bidimensională, intervine filmul, imaginea animată și designul de sunet.
Reorientarea spre filmul de autor nu este o simplă alternativă, ci o necesitate de a conferi
compozițiilor un alt fel de viață, și anume una mai dinamică, imprevizibilă, și atmosferizată prin
sunet. În scurtmetrajele sale, Sergiu mută accentul de pe observație pe imersiune. Designul sonor
și muzica – compuse integral de autor – nu acompaniază imaginea, pur și simplu, ci o atacă, o
subliniază și o descompune, forțând spectatorul să trăiască „nebunia umanității” în timp real.
Dacă pictura fixează simptomele stranietății lumii, filmul îi capturează pulsul, adăugând
straturile alienării și ale inautenticității existențiale pe care imaginea statică nu le putea reda în
profunzimile sale multidimensionale.
„Actualizarea” propusă prin titlul expoziției nu se rezumă doar la o restructurare a
mediumului de lucru, ci vizează o recalibrare a conștiinței. Există o distincție clară între
tensiunea colectivă, redată prin densitatea cromatică a pânzelor, și tăcerea neliniștitoare a
cadrelor filmice, unde sunetul devine martorul unei rupturi ontologice. În această viziune,
inautenticitatea nu este doar un concept teoretic, ci o stare „palpabilă” prin glitch-ul vizual și
auditiv, prin deformarea realității care încetează să mai fie un reper sigur.
Prin acest mix mediatic, Sergiu Roman refuză confortul unei singure perspective.
Expoziția devine astfel un teren de confruntare între zgomotul asurzitor al politicului și liniștea
traumatică a alienării individuale. Este un parcurs care obligă la o reevaluare a modului în care
individul mai poate locui o realitate aflată într-o continuă „eroare de sistem”, demonstrând că,

între pictură și film, libertatea de creație rămâne singura instanță capabilă să unifice fragmentul
social cu abisul interior. Prin această trecere spre cinematografie, Sergiu reușește să recupereze
funcția primară a artei sale: aceea de a fi un vehicul pentru întrebări care, dacă nu pot fi
întotdeauna redate pe pânză, pot fi trăite „altfel” – prin mișcare, sunet și timp.

Diana Roman, critic de artă