In memoriam Luminița Penișoară (1954-2023)
expoziție îngrijită de Adriana Oprea și Roxana Penișoară-Pârvu
design grafic: Călin Man
Galeria Nationala Delta Arad
14 august -14 septembrie 2024
vernisaj 14 august, ora 18.00
un proiect organizat de As.” Filiala din Arad a UAPR”
director proiect Anamaria Serban, referent cultural Maria Furnea
un proiect co-finantat de CMCA

Cu o activitate de câteva decenii în comunitatea artistică arădeană și lucrând din anii ‘90 ca
pictor decorator la teatrul din Arad, Luminița Penișoară a făcut în tot acest timp orice din orice: de la
afiș, asamblaj, obiect decorativ, insert publicitar, ilustrație de carte, colaj, mural, artă textilă,
vestimentație, desen, acuarelă, pastel și pictură în ulei, până la decorațiuni, vase ornamentale, cusături,
croșet și tricotaje, obiecte de hobby art, păpuși, bijuterii, accesorii vestimentare, patchworkuri (un alt fel
de quilts contemporane) și mărțișoare pentru Fondul Plastic. Deși arta ei ”artistică” a constituit o
categorie aparte, expusă uneori, nu des, în galerii românești și străine (și practicată cu neregularitatea
unui context biografic anevoios și sinuos), între aceasta și arta ei ”aplicată”, oferită cunoscuților sau
comercializată informal, făcută întotdeauna atât dintr-o nedisimulată plăcere cât și dintr-o stringentă
necesitate, a existat mereu un continuum.
Spunând adesea că într-o altă viață e convinsă că a fost tâmplar, Luminița Penișoară își confirmă
înzestrările extraordinare de bricoleur, de monteur a orice în orice fel, de skillfull handywoman, factotum
feminin. Arta ei se leagă organic de studio craft și fiber art, practicată fiind sub principiul truth to
material, iar realitatea probată prin toate obiectele rafinate și compozite, asamblajele multimedia și
”miniaturile textile” care i-au definit profilul de artistă (alături de genurile, nu întâmplător, considerate
minore și feminizante, ale naturii moarte și peisajului) – este nimic altceva decât reconectarea activă a
unei femei la practicile și viața femeilor dinaintea ei. Înainte și după ”război”, cum se spune, generații
întregi de femei fuseseră și continuau să fie, prin educație și practică timpurie, din necesitate, experte în
tot felul de manualități, confecționări, meșteșugiri, faceri și prefaceri a o mulțime de lucruri. Practica și
creativitatea lor curentă, a femeilor obișnuite ”recente” și dintotdeauna, a fost mai mereu legată de
muncă, de situația economică a familiei și de contextul privat imediat lor, într-o dinamică existențială în
care servituțile supraviețuirii au decis mereu regula jocului. La un nivel primar, inconștient și adânc
subteran, viața și activitatea de artist a Luminiței Penișoară reafirmă prin încă un exemplu uman minunat, preocuparea și grija ancestrală a femeilor (neprivilegiate) pentru dignitatea membrilor
familiilor lor și a semenilor apropiați, o grijă omenoasă tradusă prin ace și ațe, resturi și tăieturi de
material textil, foarfeci și adezivi, haine salvate și recondiționate, lucruri obișnuite reciclate pentru uzul
curent al gospodăriei, obiecte artizanale spectaculoase confecționate gratuit din nimic, pentru simpla și
directa bucurie cotidiană a celor dragi și apropiați.
Luminița Penișoară putea scoate orice din orice, transforma o poșetă într-o pernă, o umbrelă
într-o pălărie, un sertar într-un vas decorativ; hainele deveneau tapiserii și tapetele de cameră erau
transformate în cravate și portofele. Spiritul și remarcabila competență în handmade se împleteteau
fructuos cu apetența și gustul sigur pentru readymade, asamblajele și colajele ei compozite erau
totdeauna 2-în-1. Un cert know-how împreună cu plăcerea de a meșteri, a recicla creativ și a ”redizaina”
obiecte și materiale sunt excelent redate de aceste serii de obiecte și asamblaje textile, hibride și
fragmentare dar complete și finisate ca niște tablouri, din ultimii ei câțiva ani de activitate. Ca și tehnica
acuarelei în care artista pictor se remarcase pe parcursul carierei, estetica asamblajului și a bric-à-brac-
ului hibrid reclamă o aceeași prospețime și directețe, mână sigură, răbdare și migală, ușurință și
repeziciune uneori, capacitate de sinteză a imaginii și gracilitate în manufactură. Plastic, carton, fire de
mătase sintetică, sârmă și nervuri metalice, fructe de arbust uscate, foste șervețele de masă, alveole cu
aspect organic din croșet, bucăți de postav, mătase și catifea, farfurii ecologice de unică folosință
decupate harnic – se strâng în reliefuri politexturate de colaj textil. Toate astea venind din condensarea
unui apartament comunist ca oricare altul care le găzduise și le etalase pe toate global, o casă de artist
transformată în atelier de lucru și showroom pentru familie și cunoscuți, în care o veioză IKEA putea
deveni oricând un elegant vas de bucătărie.
Adriana Oprea, curator