Prezentare Demers Artistic

Criticul de artă Valentin Ciucă despre Lucian Gogu-Craiu:
„O observaţie liminară constată că, deşi mulţi artişti se arată interesaţi de pictura nemţeanului Victor Brauner, puţini spre deloc se arată interesaţi să intre ca voluntari în mantaua viziunii şi stilisticii suprarealiste. Asemenea constatare, valabilă în ansamblul ei, permite şi o excepţie. Ea se numeşte Lucian Gogu-Craiu. Pictura metafizică se pare că-l interesează şi din dialogurile cu arta lui Brauner rezultă compoziţii afine spiritual. Pictorul încearcă, de fapt, o relectură a operei acestui novator bizar şi provocator şi reţine elementele de recuzită plastică, dar şi câteva trucuri stilistice. Astfel, personajele sunt locuite de un vid interior, lipsite de personalitate, plutind vag printr-un peisaj imaginar şi abstract. Siluetele fără corp evocă vidul identitar şi fragilitatea dramatică a materiei în raport cu daliniana persistenţă a memoriei şi a spiritului. Pictorul pare, alteori, dezinhibat de orice fel de conecsiuni posibile şi paginează insolit imaginile astfel încât impresia de straniu şi aleatoriu nu poate fi evitată. De fapt, tot ceea ce ne-a prezentat acum pictorul poate fi subsumat ideii de Omagiu lui Victor Brauner. În acest fel, lucrurile se clarifică şi pot asigura o continuitate, iar nu o simplă obedienţă…

Prezentare Demers Artistic

Valentin Ciucă about Lucian Gogu-Craiu:
A liminar survey finds that while many artists are interested in the painting of Victor Brauner, from Neamt city, few are interested to be registered as volunteers in mantle of his surrealist vision and style. Such findings, overall valid also allows an exception. It is called Lucian Gogu-Craiu. Metaphysical painting appears to interest him and from the dialogues with the art of Brauner there are resulting spiritual similar compositions. The painter actually tries a re-reading of the work of this bizarre and challenging innovative and holds the elements of plastic stage and some stylistic tricks. Thus, the characters are inhabitated by an inner void, they lack any personality, vaguely floating through an imaginary and abstract land scape. Bodiless silhouettes evoke the identity void and the dramatic fragility of matter in relation to the dalinian persistence of memory and of spirit. The painter seems, some other times, free of any possible connections and unprecedentedly paginates images so that the impression of strangeness and random may not be avoided. In fact, what the painter presented us at this point may be subordinated to the idea of a tribute to Victor Brauner. In this way things are clarified and ensure continuity and not more obedience…