Prezentare Demers Artistic

Observaţia că prin pictura şi obiectele decorative ale Oanei Hrişcă arta suceveană intră cu adevărat în secolul XXI, se susţine prin argumentele irefutabile ale unei modernităţi neostentative, dar explicit manifestate. O detaşare profitabilă de imperativele unui prea ataşat dialog cu realul o face să reformuleze în termeni personali lecţia expresionismului şi îi adaugă argumentele unei alte generaţii. Îndeosebi în portretele Linda, Melisse, Urlet reiterează tema Strigătului surd, înăbuşit în revolte interioare, spre a marca dezabuzarea şi eşecul. Personajele ei trăiesc la limita disperării şi ilustrează drama de a fi. Cromatica exaltată are tonalităţi ridicate şi doar fundaluirile, vibrate, atenuează şocul auditiv. Expresia subzistă în rictusurile extenuate de durere şi doar figurarea în compoziţie a unor iluzorii ferestre, calmează tensiunea ansamblului. Poate că trimiterea explicită la semnificaţia purificatoare a focului, Vetrei şi Miezului, salvează derapajele unei lumi în criză de identitate. În Puncte de vedere obiectul ansamblat din sticlă, piatră şi metal, face ca lumina să devină personajul principal în montajul plastic. Fervoarea imaginativă, picturalitatea şi soluţiile obiectuale fac din Oana Hrişcă un artist cu apetit pentru invenţia scutită de orice convenţionalism.
(Valentin Ciucă , „Un secol de arte frumoase în Bucovina”, Ed. Muşatinii Suceava, 2005)

Prezentare Demers Artistic

The observation that by means of Oanei Hrişcă’s painting and adorments the art of Suceava enters the 21st century is supported by the irrefutable arguments of an unostentatious yet explicitly manifested modernity. A profitable detachment of the imperatives of a too close a dialoque with reality makes her reformulate in personal terms the lesson of the expressionism and adds the arguments of another generation. Pre eminently in the portraits Linda, Meliss, Outcry, she reiterates the theme of the hollow Scream, muffled in inner revolt, in order to show disillusionment and failure. Her characters live at the limit of despair and illustrate the drama of existence. There are high tonalities in the enthusiastic chromatics and the vibrated backgrounds alone alleviate the auditory shock. The expression survives in the rictuses exhausted by grief and the tension of the whole is diminiched only by the presence within the composition of some illusory windows. The explicit reference to the purifiyng significance of fire, Hearth and Core might be saving the slips of the world in identity crisis. In Point of view, the object made up of glass, stone and metal makes light the main character in the artistic set. The imaginative fervour, the picturesque and the material solutions of Oana Hrişcă make her an artist with an appetite for the free – of – conventionalism invention.
(Valentin Ciucă , „A Century of Fine Arts in Bucovina”, Ed. Muşatinii Suceava, 2005)