Proiectul Între cer şi pământ îşi află ancora, din punct de vedere tematic, în relaţiile dintre materie şi spirit. Interesat de natura duală a lumii şi în special a omului, Florin Ioan Stoenescu mizează pe cartea simbolurilor şi a trimiterilor ezoterice. Pentru artist, binele şi răul se află într-un echilibru instabil, balanţa putându-se înclina oricând într-o parte sau alta. Această abordare de sorginte gnostică nu presupune însă interogaţia şi în nici un caz răspunsurile “la chestiune”, ci se constituie în subiect în sine. Mai departe, avem de-a face doar cu transpunerea temei în pictură, portret, compoziţie şi natură statică, respectiv în obiect.
Expoziţia se doreşte un tot unitar, o instalaţie concepută pe criterii non-morfologice. Caracterul eclectic al acesteia porneşte de la însăşi ponderea pe care o are de această dată tema. Şi dacă am ajuns la aspectul menţionat, trebuie să spunem că artistul a atacat în mod constant, în proiectele sale anterioare, dubla sorginte, dar de fiecare dată în alt context şi cu altă finalitate.
Cum există un timp pentru toate lucrurile, se pare că în 2016 a venit momentul pentru tratarea, să-i spunem dedicată, a lumii privite în oglindă. Florin Ioan Stoenescu chiar a formulat sintagma “ce este sus este şi jos, dar cu semn contrar”, ca propunere iniţială de titlu al proiectului său. Între cer şi pământ însumează însă mai bine diferenţa de potenţial dintre cele două elemente privite în context antagonic.
Ar fi trei nivele de lectură a lucrărilor reunite în expoziţie: unul general metaforic, altul strict teologic/gnostic şi, în fine, unul cromatic. Altfel spus, dacă într-o sumă de pânze prevalează factorul iconografic, “subiectul” altora este modul în care pigmentul aplicat primeşte lumina şi interacţionează cu întregul compoziţiei. Palierul pe care l-am numit metaforic ţine de operarea cu simbolurile vizuale. Templul, piramida, ochiul sau rozasa ar fi doar câteva dintre acestea.
Relaţiile dintre peren şi efemer sunt marcate în special prin instalaţia 3D. Istoria, personificată prin citatul sculptural (antic, grec), reprezintă trecerea şi devenirea. Craniul de la bază, care face deopotrivă trimitere la cel al lui Adam din iconografie, dar şi la cel al lui Yorick din opera shakespeariană, coroborat cu triumful vegetaţiei în faţa ruinei ne amintesc faptul că totul este trecător. În antiteză, îngerul, reprezentat de către artist conform unei licenţe personale, reprezintă imanenţa.
Nu doar ansamblul statuar, ci întreaga expoziţie stă sub semnul licenţelor tematice personale. Artistul eludează iconografia clasică, optând pentru o mitologie personală, care împrumută multiple elemente culturale din cele mai diverse zone. Rezultatul este unul coerent şi mai ales consecvent.
În fine, Florin Ioan Stoenescu consideră că între cer şi pământ se află, în ultimă instanţă, doar omul, “măsura tuturor lucrurilor, și a celor care există precum există, și a celor care nu există, precum nu există”, după cum afirma Protagoras în celebrul său aforism.

Mihai Plămădeală, critic de artă