Muzeul de arta din Ploiești va găzdui miercuri, 5 iunie, de la ora 17, vernisajul expoziției „La început a fost …țesutul”. Delia Sechel Perrois este născută în Ploiești. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (actuala UNArte) promoția 1980, secția tapiserie, clasa profesoarei Theodora Stendl.
În 1992 câștigă concursul de admitere la specializarea post universitară în domeniul picturii de la Haute Ecole d’Art et Design din Geneva iar câțiva ani mai târziu urmează masterul de cercetare în arte vizuale în cadrul aceleiași instituții.
Trăiește și lucrează în Franța și Elveția unde participă la numeroase expoziții de grup și personale.
A reprezentat România la concursul internațional organizat de ONU Geneva în 2020, o lucrare de-a ei aflându-se în colecțiile de artă ale ONU.
După o absență de 30 de ani revine în orașul natal și aduce publicului ploieștean o expoziție retrospectivă intitulată «Iconic» iar în 2023 realizează o nouă expoziție interdisciplinară inspirată de curentele avangardiste de la începutul secolului XX, invitând la un dialog artistic colegi artiști din România, Elveția, Malta și Canada.
Cariera sa artistică debutează în 1989 cu o expoziție la galeria Căminul Artei din București având un titlu premonitoriu: «Poarta …sau limitele care deschid». Această primă etapă tematică și-a găsit sursele de inspirație in motivele decorative străvechi ale portului tradițional și în civilizația lemnului din Transilvania.
Demersul său artistic nu se oprește la decorativismul motivelor geometrice permanentizate din generații ci pătrunde și în semnificația adâncă a acestor «semne» ce codifică o întreagă mitologie arhaică, conservată canonic de meșterii populari.
Păstrând în creația sa motivele firului, nodului și a pânzei țesute ea transpune elementul ornamental, într-unul simbolic, arhetipal prin intermediul diferitelor tehnici de pictură, grafică, colaj textil și tapiserie haute-lisse.
Din dorința de a pune în valoare o civilizație mai puțin cunoscuta, lumea satului nostru pe cale de dispariție, ea prezintă publicului elvețian în 2019 o expoziție omagiind veșmintele arhaice din spațiul românesc, ia, fota și brâul. Motivele crestăturilor în lemn de pe furcile de tors ea le transformă în tatuaje picturale, cu funcție apotropaică (protectoare) pe corpul femeii și al bărbatului prinși în dansul horei.
Călătoriile și documentările, realizate în satele din România au rămas profund înrădăcinate în spiritul ei reapărând și în creații mai recente cum ar fi reprezentarea simbolica a zeiței Athena, care este și protectoarea meșteșugurilor și a țesutului, atribut mai puțin cunoscut.
Apoi Delia își construiește propriul fir narativ în jurul personajului eroic Odiseu, exilat și el, cu care îi place să se identifice în dorința de evadare, de libertate și de aventură.
O primă expresie vizuala a acestui «work in progress» este dedicată însă Penelopei, personaj legat nu întâmplător de meșteșugul țesutului. În conceptul expozițional «Camera Penelopei» din 2015 artista imaginează o scenografie a spațiului de viața și a ocupațiilor Penelopei în acest nesfârșit timp de așteptare, prezentând astfel o alternativă la epopeea lui Homer.
Ideea expoziției de față actualizează solidaritatea creației plastice moderne cu universul formelor plastice specifice culturii populare românești, subliniind astfel fenomenul de continuitate și de permanență a tradiției noastre spirituale.
Și ca un remediu contra uitării ea o intitulează «La început a fost … țesutul».
Expoziția este dedicată actului creator care ne însoțește și ne animă de la începuturile lumii cu speranța că nu va fi stins de dezvoltarea necontrolată și orgolioasă a tehnologiei.