Iată un dosar așteptat de multă vreme: conceptualismul în arealul artistic românesc și est-european. Acest curent apărut în anii 1960, în contextul reevaluării modernismului istoric propuse de neoavangardele postbelice și devenit un fel de paradigmă estetică din ce în ce mai laxă în ultimele decenii, merita de multă vreme o analiză critică aplicată. Pus sub semnul unui purism estetic născut din provocarea duchampiană dar și din módele intelectuale ale epocii nașterii sale, conceptualismul reduce actul și obiectul artistic la esența lor ideatică, logică, rațională, „eliberată” de tradiționalele elemente definitorii de până atunci (senzorialitate, expresivitate, rezonanță afectivă, simbolism cultural etc). Dar în contact cu realitatea istorică și politică a fiecărei zone culturale, conceptualismul ajunge progresiv să se amestece, metiseze, mixeze, cu numeroase influențe locale, care-i colorează diferit conținutul. Capacitatea conceptualismului de a deconstrui radical mecanisme ideologice, lingvistice sau vizuale a făcut din el o unealtă favorită a unora dintre artiștii est-europeni cei mai interesanți, în rezistența lor contra sistemului politic. Este meritul dosarului coordonat de criticul de artă și teoreticianul Cristian Nae, de a demonstra prin cîteva texte consistente, semnate de nume cunoscute ale exegezei de artă din spațiul est-european și românesc, cum a evoluat în această zonă conceptualismul către o formulă hibridă și poate impură, dar mai suculentă și mai încărcată semantic, transformând dezavantajul marginalizării geo-politice și al eventualului provincialism cultural într-un avantaj înrădăcinat într-o bogăție culturală, chiar spirituală, excepțională.

Magda Cârneci, Redactor-șef