Prezentare Demers Artistic

În era „informaţiei” când artistul se descoperă „sincron” cu toată istoria artei mişcându-se brownian în geografiile şi vârstele ei, revizitarea naturii moarte de la originile sale moderne se vrea un gest deopotrivă „paseist” dar adecvat, nostalgic şi oportun şi în orice caz reprezentativ pentru Banatul în care pictura se săvârşeşte căutându-şi în continuare desăvârşirea. Ţinut cu reverii materialiste, cu un instinct al efortului metodic, cu melancolii de tihnă şi confort, cu privilegii pierdute în iureşul istoriei de după 1944, suspiciat mai mereu pentru o prosperitate care sfida până şi dezastrele economice ale regimului trecut, Banatul şi mai ales capitala sa, e un spaţiu prin excelenţă al spiritului individualist şi al ordinii stricte, „ritualizate”. Aşa cum toate comunităţile se recunosc în şi se revendică perioadelor de maximă prosperitate, Timişoara se recunoaşte în gustul (mic) burghez.
În pictura lui Toma, în care iluzia e împinsă în registrul percepţiei hipnotice; privirea se instalează în in medias res ca martoră a unei fericiri cumulative. Între artişti atât de diferiţi în opţiunile lor în peisajul cultural al oraşului, Viorel toma îşi aminteşte metodic de interioarele Timişoarei sau Lugojului natal, de ordinea lucrurilor, de agoniseala mic burgheză, de miscellanea stilurilor fin de siecle, de eclectismul gusturilor, de obiectul rustic şi citadin, de „estetica lucrului bine făcut” de înseşi tablourile cu naturi moarte ce tronau respectuos în interioare, deasupra lucrurilor propriu-zise ce le inspirau, pânze cuminţi, confortabile, din tradiţia realismului mittel-european…
Coriolan Babeti

Prezentare Demers Artistic

In this Information era, when the artist is being discovered along with the history of art’s Brownian movement within its ages and its relief, revisiting still life from the modern origins, is a gesture from the past, both adequate and nostalgic, yet so specific for Banat region, where the painting is in a permanent quest to perfection. A land of materialistic dreams, with an instinct for the methodical effort, with melancholies for leisure and comfort, with lost privileges in the mist of history after 1944, always under a suspicion for its prosperity, that defied even the economical disasters of the past regime, the region of Banat and especially its capital city, is by far a space of the free, individual spirit and of the strict order. As all communities find and assert themselves within times of prosperity, in Timisoara the petit bourgeois sense of taste is the most familiar.
In Toma’s painting, where the illusion is pushed towards the hypnotic perception; the sight sets itself in the middle of all things as a witness of a cumulative happiness. In the very diverse cultural landscape of the city, Viorel Toma differs by methodically remembering interior spaces from Timisoara or native Lugoj, the order of things, the miscellaneous styles of fin de siècle, eclecticism of tastes, the rustic or urban object, the very still life paintings dominating the interiors, hanging above the actual objects that are depicted, comfortable canvases from the mittel European realism…
Coriolan Babeti