Prezentare Demers Artistic

Seria de fețe, reprezentând fiica ei, are note de nevinovăție și puritate, încorporate în misterul iubirii materne. Pentru fiecare lucrare artistul găsește elemente de diversitate a compoziției, organizate în conformitate cu rigoarea profesională, din care nu lipsesc varietățile experiențelor modelului. Folosind metafora plastică, Antonina Manda depășește datele tehnice ale execuției, lăsând statul poetic să se stabilească. Acest lucru se realizează prin transformarea momentelor din copilărie ale lui Katyusha: călătoria, prezența unei jucării, a unui animal, sentimentele sale în anumite momente de existență, cum ar fi suferința, minunea, somnul și detalii care arată gesturi sau fragilitatea anatomiei, delicatesei, grafica unui dantelă a rochiei sau a pictorialității unei texturi. În mod excepțional, îl vedem pe Katyusha zâmbind sau râzând la picturile mamei sale, mai degrabă că maturitatea privată iese. Folosind efecte clare, Antonina Manda este atentă în ceea ce privește redarea treptată a efectelor luminoase, dar și cu contraste puternice ale luminii și umbrelor, ceea ce implică o notă dramatică imprimată de spațiile posedate de un anumit lucru tenteros. Nici doza de hiperrealism nu este lăsată în urmă. Timpul și spațiul comprimă, datele imaginii sunt redate cu un anumit detaliu incisiv, abilitatea pictorului de a ajunge la punctul de suprapunere a realității asupra imaginii artistice.

Ana Amelia Dincă,
Critic de artă

Prezentare Demers Artistic

The series of faces, representing her daughter, has notes of innocence and purity, embedded in the mystery of maternal love. For each work the artist finds elements of compositional diversity, organized according to professional rigor, from which the variety of the model’s experiences is not lacking. Using the plastic metaphor, Antonina Manda exceeds the technical data of the execution, leaving the poetic state to settle. This is accomplished by rendering Katyusha’s childhood moments: the journey, the presence of a toy, an animal, her feelings in certain moments of existence, such as suffering, wonder, sleep, and details showing gestures or fragility of anatomy, delicacy, femininity, the graphic of a lace of the dress or the pictoriality of a texture. Exceptionally, we see Katyusha smiling or laughing at her mother’s paintings, rather that the maturity of the gaze comes out. Using clearly obcure effects, Antonina Manda is careful about the gradual rendering of the light effects, but also with the strong contrasts of light and shadow, which implies a dramatic note imprinted by the possessed spaces of a certain tenebrous thing. Neither the dose of hyperrealism is left behind. Time and space compresses, the image data is rendered with a certain incisive detail, the ability of the painter going to the point of overlapping reality over the artistic image.

Ana Amelia Dincă,
art critic