Prezentare Demers Artistic

Peisajul ca necesitate a picturii

Pictura domnului Vasile Fuiorea este pictura unor exuberanţe primăvăratice a unor tresăltări de permanenţă, a unor elanuri puternic resimţite din lăuntricul tuturor lucrurilor văzute.
Astfel se produce o scriere a lucrurilor prin urmele lor lăsate prin aer, iar substanţele lor – apa , aerul, focul, pământul – se lasă trecute în gesturi apoi în linii şi devin semne ale lucrurilor după ce acestea şi-au trecut rapid luminiţele prin faţa ochilor noştri. Asemenea amintiri ale lucrurilor parcurg tainic drumurile urmate de sufletele lucrurilor si se grăbesc spre tărâmul reveriilor. În trasee, în trasare, de fapt, aproxi­mările de formă şi de culoare se livrează în funcţie de starea momentului. Şi, evident, cum trecerile sunt accelerate şi stările sunt repede schimbătoare, flotante, producătoare de nume­roase variante se văd pornite să afle un caracteristic ritm, precipitat, al stărilor de agregare.
Lucrurile trec precum norii pe cer, se învârtejesc asemenea apelor curgătoare, undu­iesc în felul limbilor de foc sau se aşează germinativ şi încolţesc spre lumină de parcă ar beneficia de fertilitatea pământului.
Totul, în imagine, devine, la modul inevitabil, peisaj în sensul de specie a picturii de şevalet – aripile bătând deschise, chipurile oamenilor încă de pe acum prefigurând pământul, florile deschise şi legănate de vânt, coamele aurite ale dealurilor, curgerea apei în albii umbrite, firmamentul cerului din răcoarea nopţii, lucrurile aşezate şi uitate în tăcere pe masă, lanurile vălurite ca o mare primordială, câmpia văzută de sus şi cerul brăzdat de nori văzut de jos, sângele pulsând prin sistemul vascular, curbele drumului adunându-se oval ca rama unei oglinzi, frunzişul copacilor fremătând albastru şi iarăşi natura statică virându-se în roz precum o hrană frugală…. Elementarităţile se conjugă, se întrepătrund, se amestecă dar se ordonează mereu după modelul priveliştii natale.
Această privelişte devine pe pânză peisaj, această amintire devine, în momentele creaţiei, reverie, visare. Realul văzut atunci se actualizează exuberant în fantasme onirice, dar pictura îşi păstrează o concreteţe de natură să angajeze priveliştea ca prilej pentru structura cromatică şi să admită formele ca prilej pentru gestica realizării. Însăşi gestica este prilej pentru a semnala stările lăuntrice iar acestea sunt prilej pentru autor de a se re­cunoaşte în ce a văzut, în lume, în peisaj, în situaţia în care, de fapt, starea sufletească este prilej pentru lume să se formuleze să se ofere sub formă de peisaj. Un peisaj grăbit, fulgu­rant, văzut în traiecte, turnat în linii angulare şi fixat în pete fortuite, livrat sub forma unei mulţimi de comete.
Gestualismul şi taşismul, alcătuind suportul tehnic şi de reprezentare, de expresie şi de stil, structurează imaginea în aşa fel încât conţinutul, comunicarea se îndreaptă întot­deauna către peisaj şi are de fiecare dată acelaşi rezultat, sensul peisagistic. Pare să fie un rezultat fără cauză întrucât este susţinut ca reflex al unor stări lăuntrice purtătoare de clipe care nu mai există şi de elanuri aparţinând unui orizont proiectiv.
Se vede că locurile gorjene ale Hobiţei au fost capabile să crească şi să educe nu numai sculptori ci şi pictori precum sunt Constantin Blendea şi Ion Sulea Gorj. Între ei din tânăra generaţie de artişti îşi află locul ce i se cuvine şi Vasile Fuiorea, cu pictura sa, am văzut, tinerească şi entuziastă.

Prof. Univ. Dr. Ioan Iovan,
critic de artă

Prezentare Demers Artistic

Landscape as necessity of painting

Painting of Mr. Vasile Fuiorea is a painting of springtime exuberance of the permanent leap, of strongly inner impulses felt in all things seen.
Thus there is a write things in their tracks left by air, and their substances – water, air, fire and earth – then leave the past in the lines and gestures are signs of things after they have passed through the lights quickly our eyes. Such memories of things go through secret paths followed souls to the land rush things and reveries. In routes, tracing actually approximations in shape and color depending on the state comes time. And obviously, such transitions are accelerated and states are rapidly changing, floating, producing numerous variations seen started to know one characteristic rhythm, precipitated the states of aggregation.
Things go like clouds in the sky, like water flowing eddy, undulate in languages ​​like fire tongues or sit germinating and sprout into the light as if they receive land fertility. Everything in the picture is, how inevitable in the sense of species landscape painting easel – beating wings open people’s faces even now puts the earth, the flowers open and swayed by the wind, golden ridges of hills, water flow in white shaded, cool night firmament of heaven, and forgotten things quietly placed on the table as a large wavy primary fields, plains seen from above and the sky streaked with clouds seen below, the blood pulsing through the vascular system, gathering the road curves to the oval frame a mirror, and again blue foliage rustling trees virându static nature into pink as a snack food …. Elementals conjugates, intertwine, mix but always orders the sight of native model.
This view is on canvas landscape, this memory is, in moments of creation, day-dream, dreaming. Real time updates exuberant seen in fantasy dream, but retains a painting concreteness to incur opportunity to view the color structure and to recognize shapes as gestures opportunity to achieve. Gesture itself is an opportunity to indicate inner states and this is an opportunity for the author to recognize what he saw in the world, landscape, where, in fact, mood is an opportunity for the world to formulate to provide in landscape. A quick landscape, lightning, saw tracks, poured into angular lines and fixed fortuitous spots, provided as a set of comets.
,,Action painting” and tachisme, forming technical support and representation, expression and style, image structure so that content, communication is always going to landscape and have the same result each time, meaning landscape. There seems to be no question as a result is supported as a reflection of inner bearing moments of states that no longer exists and the impulses belonging to a projective horizon.
It seems that the Hobita Gorj places were able to raise and educate not only painters and sculptors as Constantin Blendea and Ion Sulea Gorj. Among them the younger generation of artists finds its due place and Vasile Fuiorea with his painting, I saw it young and enthusiastic.
Professor PhD Ioan Iovan, Critic of art